Profitul este un criteriu cheie pentru alocarea eficientă a resurselor, un indicator al performanței firmei. Profitul poate fi definit ca diferența dintre venituri și costuri. În teoria economică, profitul contabil și economic sunt diferențiate. Contabilitatea reprezintă venitul total al firmei după deducerea costurilor externe. Profitul economic este diferența dintre veniturile provenite din vânzarea produselor și costurile alternative. Eliberarea de bunuri și servicii are două limitări - cererea și prețurile de piață. Producătorii sunt interesați să producă o astfel de cantitate de bunuri care să ofere un profit maxim. Acesta este criteriul eficacității producătorilor, al cărui scop este maximizarea beneficiilor economice. Maximizarea profitului poate fi realizată cu costuri marginale egale și venituri marginale. Costuri limită - costurile care sunt necesare în plus pentru producerea unei unități de producție suplimentare, care depășește un anumit volum. Venitul marginal caracterizează rambursarea fiecărei unități suplimentare de producție.
Firmele tind să maximizeze profiturile, deoarece:
1. Profitul este principalul indicator al performanței și eficienței afacerii
2. Dorința de a maximiza pr vă permite să explicați și să preziceți comportamentul concurenților de pe piață (dinamica prețurilor, volumul producției).
3. în lupta concurențială existentă de a supraviețui într-un stat numai acele firme care sunt competitive, obțin un profit maxim cu utilizarea eficientă a resurselor.
Scopul maximizării profitului ghidează piața pentru a atinge un anumit echilibru între cerere și ofertă, combinând în mod optim volumul vânzărilor și prețurile produselor. Dorința de a maximiza pr contribuie la creșterea economică, progresul științific și tehnologic. Maximizarea pr devine cel mai important stimulent pentru îmbunătățirea tehnologiei de producție, optimizarea producției, minimizarea costurilor.
Pentru a caracteriza scopul maximizării profitului și a metodelor de obținere a acestuia, se utilizează conceptul funcției economice a producției. Formula relației dintre factorii de profit și de producție este: P = F (K, L), unde P este profit, K este capital fix, L este forța de muncă. Firma crește profitul dacă crește venitul brut și reduce costurile brute. Prin urmare, valoarea profitului depinde în mod direct de volumul vânzărilor și de prețurile pieței și de dependența inversă de costurile medii brute. Producătorul ar trebui să atingă volumul de producție la care s-ar forma costurile medii brute medii și, prin urmare, ar genera profitul maxim.
Profitul maxim este atins prin interacțiunea dintre factorii de performanță interni (dinamica costurilor de producție) și extern (dinamica venitului firmelor după vânzarea producției). Principala cerință de a maximiza profiturile este revenirea fiecărei unități de producție. Firma urmărește să maximizeze diferența dintre venitul total și costurile totale. Atâta timp cât veniturile marginale depășesc costurile marginale, profitul total crește, criteriul de maximizare a profitului nu a fost încă atins, iar firma poate crește producția. Odată ce costul marginal depășește venitul marginal, creșterea profitului total încetinește, iar creșterea producției devine nerentabilă.
Astfel, profitul atinge maximul cu o astfel de producție, în care venitul marginal este egal cu costul marginal. Prin urmare, firma își extinde producția până când veniturile marginale și costurile marginale sunt egale.
Trimiteți-le prietenilor: