Articolul 438

Acceptarea trebuie să fie completă și necondiționată.

2. Tacerea nu este o acceptare, cu excepția cazului în care rezultă altfel din lege, obiceiul de afaceri sau din relațiile comerciale anterioare ale părților.







3. o persoană care a primit o ofertă în termenul stabilit pentru acceptarea, de acțiune pentru aplicarea de mai sus în ea termenii contractului (transportul de mărfuri, servicii, lucrări și plata sumei corespunzătoare, etc.), este considerat a fi o acceptare, cu excepția cazului în care se prevede altfel lege, alte acte juridice sau neincluse în ofertă.

1. Acceptarea unei oferte este un acord cu condițiile unei oferte, exprimat în cuvinte sau comportament corespunzător, în ordinea stabilită sau indicată de ofertant.

La încheierea intenției acceptorului contractului de a accepta oferta se exprimă în așa fel încât nu a existat nici o îndoială în nici în ceea ce privește acceptarea faptului, sau în legătură pentru a se potrivi cu termenii acceptarea condițiilor ofertei. Aceste cerințe pot fi exprimate în regula generală, conform căreia acceptarea trebuie să fie absolută și să respecte condițiile ofertei.

Există posibile probleme în a determina dacă a avut loc o acceptare. Prin urmare, acceptarea presupusă poate fi:

a) refuz și ofertă contra. O contra-ofertă nu poate fi o acceptare a unei oferte. Aceasta înseamnă respingerea ofertei și, prin urmare, o încetează;

b) acceptarea cu o schimbare sau adăugare de condiții. Acceptarea unei oferte poate include condiții care nu sunt incluse în ofertă și, în astfel de cazuri, contractul nu apare, deoarece acceptorul refuză să accepte oferta și el însuși face o contra-ofertă;

c) acceptarea, vagă sau conținând o referire la acordul suplimentar al condițiilor. Acceptarea trebuie exprimată fără echivoc și nu conține condiții suplimentare în ceea ce privește oferta. De exemplu, răspunsul: "Solicitarea dvs. ne-a atras atenția" este prea vagă pentru recunoașterea sa ca acceptare. Acceptarea poate conține, de asemenea, o trimitere la pregătirea unui acord mai formal sau la condițiile care trebuie negociate. În astfel de cazuri, acordul este incomplet și contractul nu apare.







În acest sens, apare o problemă: este acceptarea necondiționată, până când este comunicată ofertantului. Se pare că, atunci când se face o ofertă, pentru apariția unei obligații contractuale este necesar să nu fie acceptată numai, ci și să fie notificată acceptarea.

În prezent, folosind mijloace de tehnologie de calculator pentru încheierea ultimelor prizonieri considerate ca având contracte nu numai cu condiția că acceptarea este comunicată, dar, de asemenea, atunci când primiți feedback cu privire la primirea unui mesaj de acceptare de către ofertant pe un acceptor de calculator. Un astfel de mesaj poate fi trimis prin intermediul unui document electronic special "Confirmare", semnat de semnătura electronică a acceptorului sau confirmare automată (primire) fără semnătură electronică.

Acceptarea unei oferte trebuie să îndeplinească anumite cerințe pentru a avea o putere de acceptare. Dacă oferta este acceptată în mod necondiționat, i. E. în forma în care este formulată, fără a face contraponderi, această acceptare este recunoscută ca acceptare cu toate consecințele care decurg din aceasta.

Răspunsul la oferta de încheiere a unui contract (acceptare) trebuie să fie sigur; din aceasta ar trebui să fie arătată în mod clar intenția părții de a încheia contractul cu privire la condițiile oferite.

De exemplu, acordurile interbancare care stabilesc operațiuni de decontare pe conturile corespondente ale băncilor prevăd, de regulă, posibilitatea transmiterii unei propuneri către corespondent sub forma unui mesaj electronic. Dacă într-o anumită perioadă de timp, de la primirea unui astfel de mesaj, corespondentul nu exprimă în formă electronică un dezacord cu propunerea menționată, acesta este considerat aprobat de corespondent și intră în vigoare în legătură cu acesta.

În cazul în care s-au format relațiile anterioare dintre părți, de exemplu, pe baza faptului că ordinele de bunuri îndeplinite de către vânzător, fără nici un alt tip de acceptare, ci la expediere, furnizorul, ca urmare a ajunge la concluzia că această practică continuă. Astfel, dacă ofertantul prevede că acceptarea poate fi exprimată prin tăcere sau inacțiune, intenția exprimată în mod expres de către acceptor să accepte oferta va obliga ofertantul.

În cazul în care termenii ofertei în mod expres sau implicit indică faptul că acesta trebuie să fie acceptat, dar nu și prin efectuarea de anumite acțiuni sau să se abțină de la ea, și de sens opus dat de angajamentele care acceptă, atunci rezultă că acceptarea ar trebui să fie comunicate înainte de a ajunge forță. Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, ofertantul este considerat obligatoriu, deși acceptarea nu a fost primită. Acesta este cazul când acceptarea este dată prin poștă sau prin telegramă, iar acceptarea este considerată perfectă la trimiterea scrisorii.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: