Rezervați o pisică de dimineață sau o cafea cu lapte

Uneori vreau să mănânc norii pe cer, să arunc o ceașcă de cafea fierbinte în fața unei pisici care trece și să întrebe:

- Ei bine, nenorocitule, e cald? Și ca răspuns la auzi: - Nu, tovarășe, cafeaua avea lapte. Chiar frumos.







Și nu înțelege nimic să se uite la această pisică auto-satisfăcută, care, la plecare, de asemenea, lizat înnebunit. Și mormăind pentru sine: „La naiba am nici măcar o dată în viața mea eu beau cafea cu lapte, numai negru - ca o rășină în iad!“

Dar nu sunt nori în cer, pisicile undeva ascunse și magazinul nu aduce lapte. Probabil că vacile au rămas sau iarba a încetat să crească.

Ei bine, atunci. Mă duc pe stradă, lovind cutii, coajă de portocale și alcoolici calzi întinși pe drum.

În jurul colții întâlnesc un soare somnoros, care nu reușește să urce pe cer. Soarele este supărat și este pe cale să plângă. "Nu plânge, spun, soarele meu, hai să ajutăm." Și l-am pus pe un canal de scurgere, pe care sunt doar patru etaje până la cer. Lumina, pokryahtyvaya, urcă și luminează cu recunostință o lumină puternică. Imediat devine distracție, lumină și mai ușor de trăit în lumea albă, deoarece trăirea în gri nu este deloc distractivă.







Bucuroșii locuitori ai mansardei provoacă un motor de incendiu. „Stupid - Eu rad - că niciodată nu am văzut soarele?“ Și eu plec, având în vedere lumea, și care caută să-l tweak în continuare.

După rătăcire în jurul pentru o jumătate de zi, astfel Petru, au timp pentru a aduce orașul în ordine. Sadovaya - arată modul în care tramvaiul a pierdut pe Gorokhovaya - converti o doamnă în vârstă de peste drum, în apropiere de podul de Alexander Nevsky - trage trei rottweilers: nimic să meargă în cazul în care nici lovirea, și sperie burghers respectabil.

Satisfăcut de lucrările mâinilor mele, mă întorc acasă. La ușă stă pisica de dimineață și mă privește cu speranță.

- Ce, spui, vrei cafea?

"Vreau să", păsărele de pisică.

Mă uit la soarele apus. Spînzîndu-mi o mînă recunoscătoare, soarele coboară pe conductă pe stradă. Locuiește aici în apropiere. Minciuna, cred că străinii, nu merge deloc în vest.

"Nici măcar nu am lapte", spun eu.

"Nu este nimic", spune pisica, "și fără lapte".

- Păi, hai, fratele meu mai mic, - spun eu, luând coada pisicii, și amândoi am pierdut în ușile de deschidere negre.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: