Cum de a crește un copil bilingv? Această întrebare este acum adresată de mulți părinți. Cel mai adesea, pentru a stăpâni perfect câteva limbi devine din ce în ce mai prestigiu.
Există două modalități de a educa un copil bilingv fără să se antreneze ca atare, ci în familie, în procesul de comunicare zilnică. Prima cale este posibilă atunci când părinții sunt reprezentanți ai a două culturi diferite și purtători de două limbi diferite. Copilul adoptă ambele limbi și ambele culturi ca a lui.
În al doilea caz, mama și tata pot fi de acord că unul dintre ei de la o vârstă fragedă a fost să vorbesc cu un copil într-o limbă străină el vorbește bine, dar transportatorul care nu este. Drept urmare, această a doua limbă străină devine și un mijloc de comunicare deplină pentru copil.
Sincer, recunosc că nu sunt un susținător al celei de-a doua metode și nu aș pune niciodată un astfel de experiment pe copilul meu. În cazul nostru, un mic bilingv este într-adevăr o necesitate.
De ce? Despre acest puțin mai mult de un an în urmă am spus deja în articolul "Engleza de la leagăn". Vreau să continuu discuția despre metoda naturală de educare a unui copil bilingv.
Ce este bilingvismul?
Bilingvismul poate fi dat aici o scurtă definiție: este abilitatea de a explica în două limbi. Dar, personal, pun mai mult în această noțiune.
Pentru mine, sută la sută bilingv este o persoană care consideră ambele limbi ca fiind ale sale. Și, bineînțeles, există și o componentă culturală, care joacă, de asemenea, un rol semnificativ.
De aceea nu mă consider eu bilingv. Deși știu limba engleză perfect, va rămâne pentru totdeauna străină pentru mine, nu echivalentă cu limba rusă. Ca rude, percep doar limba rusă și cultura rusă și nu văd nimic în neregulă cu ea.
Am început să studiez limba engleză din clasa a doua (și nu de 2-3 ani, la fel ca mulți copii moderni), în ciuda faptului că mama mea era profesoară de engleză. Întotdeauna a vorbit ferm împotriva învățăturii timpurii a copiilor în limbi străine. Vârsta optimă pentru început, a crezut 8-9 ani. Și eu împărtășesc complet opinia ei.
Cu toate acestea, în 11-12 ani ar putea vorbi deja liber pe ea, în 16 de ani, a mers în SUA să se supună anual de formare în școală obișnuită limba engleză. Apoi a obținut o educație superioară ca interpret-interpret. Ei bine, acum susțin și dezvolt abilitățile mele în comunicarea zilnică în cadrul familiei și la locul de muncă.
Prin urmare, concluzia mea este simplă: nu torturați un copil prin studierea prea devreme a limbilor străine. Mai degrabă nu este nevoie de el însuși, ci pur și simplu capriciul părinților săi și o nebunie. Și, de asemenea, o pierdere de timp și bani, ca rezultat în cele din urmă va avea toate una: și care, la vârsta de 3 a început să învețe, și care la 8.
Dar cu bilingve, situația este exact opusul. În situația unei familii bilingve, de exemplu, regula "mai devreme, cu atât mai bine". Acesta a fost în primele luni de viață copilul are nevoie să audă și mama și tata, fiecare în propria sa limbă, și că aceasta va beneficia numai în procesul de învățare cu două limbi materne.
Sfaturi pentru părinții de bilingve mici
1. Încercați să observați proporția cantității de comunicare în fiecare limbă 50/50.
2. Urmați regula "un părinte = o singură limbă". Pentru noi, de exemplu, acest lucru funcționează astfel: Vă adresez fiului meu numai în limba rusă, iar soțul meu numai în limba engleză. Astfel, copilul se obișnuiește să comunice cu fiecare dintre noi și să-l asocieze pe tatăl și mama cu limba lui / ei.
Dacă creați confuzie, atunci acest copil va confunda și se va mânia, sau va refuza să vă dea informații și să se supună. Un exemplu amuzant în familia noastră cu cuvântul "mănâncă".
Când îi spun "hai să mâncăm" în limba rusă, se grăbește cu bucurie în bucătărie, râzând vesel. Dar dacă papa îi spune exact același lucru în limba rusă, el doar stă și se uită la el întrebător.
De asemenea, văd un plus al acestei metode prin faptul că fiul va fi de la vorbitorul nativ pentru a adopta pronunția corectă și vorbirea corectă. Dacă nivelul limbii mele englezești este ridicat, atunci soțul rus este departe de a fi perfect. Nu este nevoie ca copilul să învețe vorbirea cu erori.
3. Nu intră în panică că un copil bilingv va vorbi mai târziu decât colegii săi. Acest lucru pentru bilingve este destul de natural și este confirmat de multe exemple.
Cum ne facem
Nici înainte, nici în timpul sarcinii nu am citit absolut nici o literatură specială despre educația copiilor bilingvi. Mai târziu, deja cu apariția fiului meu, am obținut, totuși, niște informații de pe Internet. Și, comparând cu abordarea noastră, mi-am dat seama că facem totul bine. Dar nu din cărți, ci pur intuitiv.
Apropo, îmi amintesc de sarcină și încă m-am uimit că cu viitorul copil în stomacul meu am vorbit numai în limba engleză. Cauza însăși nu pot să înțeleg. Poate tocmai pentru că tatăl său vorbitor de engleză era aproape și am vorbit despre viitorul său fiu cu el în limba sa. Așa că am proiectat-o pe burtă.
După naștere, desigur, fiul meu a început să comunice numai în limba rusă. I-am citit cărți, cânt cântece, glumesc glume. Ascultă-mă, tatăl meu studiază cu fiul său :) Deci noi omorâm două păsări cu o singură piatră.
DVD cu desene animate pe care soțul meu le-a văzut ca un copil, au avut deja timp să trimită. Dar fiul în timp ce desene animate nu sunt foarte interesante, și, prin urmare, încă mai așteaptă timpul lor.
A spune ceva distinct la fiul său de 16 luni încă nu a început. Cuvintele "mamă", "tată", "dă", "ku-ku" etc. Nu țin cont. Deși pur și simplu adoră bâzâitul în propria sa limbă, înțelege o limbă.
Deci, la fel ca în încheierea ultimului articol, vreau să observ că încă mai aștept cu nerăbdare limba primelor sale cuvinte reale.
Și credeți că este util ca un copil să se educe într-un mediu bilingv? Sau, dimpotrivă, este această educație un stres nejustificat pentru o persoană mică?
Mi se pare că este mult mai greu să exprimi niște emoții destul de complexe pe un alt limbaj (nu nativ). La urma urmei, sunt momente când este dificil să găsești cuvintele în limba rusă.
Cred că această opțiune este și mai fantastică, având în vedere cunoașterea slabă a limbii engleze))
Trăim în Ucraina. Limba mea maternă este rusă, iar soțul meu e ucrainean. Cu copiii am vorbit atât în limba rusă, cât și în limba ucraineană, așa cum sa dovedit. Cel mai mare fiu a studiat până la clasa a 5-a în clasa rusă, apoi sa mutat în limba ucraineană. Junior a mers imediat la clasa ucraineană. Acum ei au crescut și au fluent într-o limbă bună, corectă și rusă și ucraineană, în funcție de interlocutor.
Vă mulțumim pentru articolul interesant! Avem un copil crescut într-o familie bilingvă, cu mine în minoritate copleșitoare))) Eu vorbesc cu fiul ei numai în limba rusă, tot restul familiei și în jurul macedoneană. Fiul, în cei 14 luni, mă înțelege perfect pe mine și pe tatăl meu. și sora mai mare (de la prima căsătorie a soțului ei), ascultând modul în care comunic cu copilul, a învățat deja și rusa. Există mai mulți prieteni ruși ale căror copii nu cunosc limba rusă. Cred că acest lucru este în mod fundamental greșit: comunicarea cu familia rusă este întreruptă din cauza barierei lingvistice și a culturii rusești în ansamblu. O femeie fac eu râd întrebarea „Înțelegeți fiul, atunci când sunt în limba rusă vorbesc cu el?“, Observ că nu are cunoștință de doi fiul său rus, deoarece ea se lăsă în mare măsură pe macedonean. Aici este o astfel de oblic în ele sa dovedit.
- Când să înceapă cunoașterea copilului cu o limbă străină
- Engleza din leagăn: nu o capriciu, ci o necesitate
- Experimente cu apă pentru prescolari
- În ce arăta talentul copilului
- Mănâncă plasticină pentru păpuși
- 20 sarcini logice pentru copiii de 5-7 ani
- Prescolar și tehnician
- Jocurile de rol pentru copii
- Jocuri pentru dezvoltarea abilităților motorii fine
- Ce ar trebui să știe copilul în 3 ani
- Nivelul de dezvoltare a prescolarilor
- Cum să predați copilului un timp
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: