Revoluțiile manageriale
În dezvoltarea sa, gândirea managerială a suferit modificări semnificative, ceea ce ne permite să identificăm anumite etape. Potrivit A.I. Kravchenko, în aceste etape, managementul sa schimbat atât de radical încât se poate vorbi despre revoluțiile manageriale. Primul dintre acestea el numește legături religioase și comerciale cu sumeriene și civilizația egipteană (aproximativ 3000 î.Hr.), când casta preoților transformat într-o castă de funcționari manageri religioase [7, p.17]. Aceasta a fost precedată de înlocuirea obiceiului sacru de sacrificare a victimelor umane pentru sacrificii ritualice sub formă de daruri - bani, bijuterii, produse agricole, acasă, craftwork. Treptat, biserica, care era în esență inseparabilă de stat, a început să controleze proprietăți și valori uriașe, ceea ce impunea implementarea sistematică a funcțiilor de contabilitate, control, distribuție și schimb. Când s-au construit, de exemplu, structurile Egiptului Antic, în toată splendoarea sa, s-au arătat abilități administrative și capacitatea de a planifica și organiza munca pe termen lung, de a mobiliza și de a folosi resursele materiale și umane. Ca rezultat, conducerea sa transformat într-un instrument de activitate comercială și religioasă. În același stadiu, moartea unui tip colectiv de susținere a vieții (vânătoare, pescuit și cules de fructe naturale) și trecerea la organizarea producției lor alimentare (agricultura, efectivele de animale), care a fost un impuls pentru dezvoltarea managementului economic.
A patra revoluție administrativă a coincis în timp cu revoluția industrială din secolele XVII-XIX și a devenit în esență rezultatul acesteia. Tranziția de la fabrica (facut de mana) la fabrica (mașini de mari dimensiuni) de producție a dus la o diviziune a muncii cu consolidarea lucrătorilor și a unităților de producție de evenimente private, care nu ar putea provoca apariția angajaților, a căror funcție a fost „soluționarea“ împreună activitățile persoanelor implicate într-un anumit unic pentru a produce produsul la cel mai mic cost. Proprietarul mijloacelor de producție în măsura de integrare a fabricii nu mai este direct implicat nu numai în procesul de producție, dar, de asemenea, în gestionarea producției și reproducerea bunurilor de capital, deplasarea și încredințând această funcție pentru manageri angajați. Funcția de control rămâne cu proprietarul. Administrarea și managementul se disting ca un tip independent de activitate, iar managerii devin cei mai importanți participanți la procesele economice și economice. Managementul treptat a început să se transforme într-o ramură specifică a cunoștințelor și abilităților care trebuie acumulate, înmulțite și transferate lucrătorilor aflați în dificultate.
Pentru a înțelege mai bine evoluția gîndirii manageriale și a izvoarelor sale interne, este necesar să se facă distincția între administrația publică (gestionarea macroeconomică) și gestionarea unei corporații sau a unei întreprinderi (micro-management). Până în secolele al XIX-lea și al XX-lea, gîndirea managementului a fost în principal dezvoltată și îmbunătățită în jurul administrației publice. Orice stat se dezvoltă și se întărește, având un sistem armonios de guvernare bazat pe atitudini, priorități și metode manageriale bine definite. Și cu cât statul era mai mare, cu atât era mai greu să-l gestionezi. Mulți conducători și cei mai buni minți ai timpului și-au investit gândul în dezvoltarea și îmbunătățirea eficacității administrației publice.
Articole similare
-
Dezvoltarea ambarcațiunilor pe țărmul Vologda - dantele Vologda și Vyatka
-
Datoria datoriei publice, tipurile și consecințele - gestionarea deficitului bugetar și problemele
Trimiteți-le prietenilor: