Peter Pavlovich Ershov
Peter Pavlovich Ershov (1815-1869) sa născut în Siberia.
Ca un copil, el a ascultat povestile țăranilor siberieni, mulți își amintesc de viață și le-au spus bine.
Ershov este foarte îndrăgit de poveștile folclorice. În ei poporul și-a ridiculizat inteligent dușmanii - țarul, boierii, negustorii, preoții, au condamnat răul și s-au opus adevărului, justiției și binelui.
Ershov a studiat la Universitatea din St. Petersburg, când a citit pentru prima oară povestile minunate ale lui Pușkin. Apoi tocmai au apărut.
Și imediat a hotărât să-și scrie "Calul Humpbacked" - o poveste amuzantă despre Ivanușka îndrăzneață - fiul unui țăran, un rege stupid și un cal magic. Mult a luat pe Ershov pentru "calul cu cocoș" din poveștile populare antice.
Povestea a fost tipărită în 1834. AS Pușkin a citit și a lăudat "Calul cu bici" cu multă laudă.
După ce a absolvit universitatea, Ershov sa întors de la Petersburg la Siberia, în patria sa, și a trăit acolo toată viața. De mai mulți ani a fost profesor la gimnaziul orașului
Tobolsk. Ershov și-a îndrăgit fervent marginea, a studiat-o și a știut bine.
În plus față de "The Horse Backed Up", el a scris câteva lucrări, dar acum sunt uitate. Iar "calul cu cocoș", care a apărut cu mai mult de o sută de ani în urmă, rămâne încă unul dintre basmele preferate ale poporului nostru.
Începe un basm
Dincolo de munți, în spatele pădurilor,
În spatele mărilor largi,
Împotriva cerului - pe pământ
Un bătrân a trăit într-un sat.
Bătrâna are trei fii:
Inteligentul superior era un copil,
Fiul mediu, și așa și așa,
Cel mai tânăr era un nebun.
Frații au semănat grâu
Da, m-au dus la capitala:
Pentru a ști, capitala a fost asta
Nu departe de sat.
Acolo au vândut grâu,
Banii au fost acceptați
Și cu o geantă plină
Într-o lungă perioadă de timp, în curând
A fost durerea lor:
Cineva în câmp a început să meargă
Și mutați grâul.
Țărani cu o asemenea tristețe
Nu au văzut nici un pui;
Au început să se gândească și să se miște -
Este ca un hoț să arate [1]
În cele din urmă,
Pentru a sta pe pază,
Pâine pe timp de noapte pentru a păstra,
Hoțul rău stă în așteptare.
Aici, întrucît era doar întuneric,
Fratele mai mare a început să se adune,
Mi-am scos furca și toporul
Și sa dus la ceas.
Noaptea ploioasă a venit;
Frica de el la atacat,
Și cu teama omului nostru
Sapa sub cutia de fân.
Noaptea trece, vine ziua;
De la santina de santine sta jos
Și, după ce și-a turnat apă,
A început să bată la colibă:
"Hei tu, mătușă adormită!
Deblocați ușa fratelui tău,
În ploaie, sunt umed
De la cap la picioare. "
Frații au deschis ușa,
A început să-l întrebe:
A văzut ceva?
În dreapta, la stânga plecată
Și, după ce și-a îndepărtat gâtul, a spus:
"Nu am dormit toata noaptea;
În nenorocirea mea, totuși,
A fost o vreme groaznică:
Ploaia a fost atât de plină de viață și de vărsare,
Rubashonka toate umectate.
Oh, cât de plictisitor.
Cu toate acestea, totul este în regulă. "
Tatăl său la lăudat:
"Tu, Danilo, bine făcut!
Ești aici, ca să spunem așa,
El mi-a servit cu credincioșie,
Adică, fiind cu totul,
Nu a lovit murdăria din noroi.
A devenit din nou,
Fratele mijlociu a mers să se adune;
Am luat o furculiță și un topor
Și sa dus la ceas.
Noaptea rece a venit,
Tremurând pe un mic atac,
Dinții au început să danseze;
A lovit rula -
Și toată noaptea m-am dus să mă uit
Un vecin de lângă gard.
Teribil a fost un om bun!
Dar dimineață. E pe verandă:
"Hei, tu, somnoros! Ce dormi?
Fratelui unei uși debloca;
Noaptea, înghețul era teribil -
Tummie la burtă. "
Frații au deschis ușa,
A început să-l întrebe:
A văzut ceva?
În dreapta, la stânga plecată
Și prin dinții lui ia răspuns:
"Nu am dormit toata noaptea,
Da, destinului meu nefericit
Noaptea rece era groaznic,
Mi-a străpuns inima;
Am mers toată noaptea;
Era prea inconfortabil ...
Cu toate acestea, totul este în regulă. "
Și tatăl său ia spus:
- Tu, Gavrilo, ai făcut bine!
A devenit a treia oară,
Trebuie să ajungem la cel mai mic;
El și o mustă nu conduc,
Pe aragazul din colț cântă
Din toată urina stupidă:
"Ești frumoasă!"
Frații bine, el învinuiește [2],
Am început să conducem pe teren,
Dar, indiferent cât de mult au strigat,
Doar vocea a fost pierdută;
Nu este acolo. În sfârșit
Tatăl său a venit la el,
El îi spune: "Ascultați,
Scapă la ceas, Vanyusha;
Îți voi cumpăra lubkov [3],
Voi da mazăre și fasole. "
Aici Ivan izbucnește aragazul,
Malakhai [4] și-a îmbrăcat propriul,
Pâine în sânul său pune,
Paza să continue.
A venit noaptea; crește luna;
Ivan ignoră totul,
Și stă sub tufiș;
Stelele de pe cer cred
Da, marginea țese.
Deodată calul a început să se apropie de miezul nopții ...
Paza noastră sa ridicat,
Privit sub mit
Și a văzut marecul.
Mareea a fost asta
Totul, ca zăpada de iarnă, este alb,
Mane la pământ, auriu,
În creioane, inelele sunt curbate.
„Echo-heh! așa e asta
Hotul nostru. Dar, așteptați,
Nu pot sa glumesc pentru ca nu stiu cum,
O să stau pe gât.
Vezi, ce lăcuste!
Măria se ridică,
Coada cusurului este suficientă
Și să-l sari pe ea pe coloana vertebrală -
Numai înapoi.
Ochiul [5] este spumante furios,
Capul șarpelui este răsucite
Și a început ca o săgeată.
Vânturi peste câmpuri,
Se blochează în apă [6] cu șanțuri,
Rushing la munte,
El trece prin pădure,
El dorește să forțeze frauda,
Doar pentru a face față lui Ivan;
Dar Ivan însuși nu este simplu -
Se lipeste ferm de coada.
În cele din urmă era obosită.
- Ei bine, Ivan, a fost spus,
Kohl știa cum să stea,
Deci tu mă ai.
Dă-mi un loc de odihnă
Da, ai grijă de mine,
Cât de mult știi. Da, uite:
Trei zori de zori
Lasă-mă să plec liber
Faceți o plimbare în câmpul clar.
La sfârșitul a trei zile
Două fețe pentru tine cai -
Da, cum este astăzi
Nu exista nici o urmă;
Da, chiar voi da nastere unui skate
Creșterea este de numai trei centimetri,
Pe spate, cu două zgomote
Da, cu urechi arshin.
Doi cai, daca vrei, vinzi,
Dar nu-mi dă patina
Nu pentru curea, nici pentru capac,
Nu pentru negru, auzi, bunica.
Pe teren și subteran
El este prietenul tău:
Te va încălzi iarna,
Vara va fi rece;
El mă va trata cu pâine de foame,
Într-o sete de miere.
Voi ieși din nou pe teren
Forțe să încerce în sălbăticie. "
Trimiteți-le prietenilor: