Teoria generală a comunicării sociale este un ajutor didactic (șoimii a

A. Partea perceptuală - percepția reciprocă, dorința de a înțelege motivele comportamentului partenerilor;

B. Partea comunicativă - schimbul de declarații, mesaje semnate;







B. Partea interactivă este schimbul nu numai al cuvintelor, ci și al acțiunilor în conformitate cu programul adoptat al activității practice comune.

Ca rezultat cu formula simplă aritmetică: O (ob schenie) = A (percepție) + B (comunicare) + B (interak-TION) este transformată într-o ecuație logică mai complexă:

O = A # 923; (B V ¬ B) # 923; (V V ¬ B).

Formula prevede: comunicarea este o percepție a A și B (# 923; - conjunctions semn - logic um-multiplicare) verbală comunicare B sau (V - semn Diz-conjunctions - plus logică) le lipsește acestora (¬ - semn negație, NOT logic) și interacțiunea materială B sau lipsa acesteia. Dat fiind faptul că, atunci când nu există nici B, nici B, este exclusă (nu poate exista comunicare), atunci rămân următoarele opțiuni:

1) D1 = A # 923; B # 923; B - lucrul material, însoțit de comunicarea verbală;

2) O2 = A # 923; B - comunicarea prin comunicare verbală (verbală), lucrare spirituală, în care B = B;







3) O3 = A # 923; B - lucrul material fără co-comportament verbal;

4) O4 = A # 923; ¬ B - comunicare prin comunicare nonverbală (non-verbală).

De fapt, acțiunea efectivă de comunicare în toate formele sale - dialogul de management imitație - implică în mod necesar parteneri de percepție fiecare Dru-n, formarea imaginilor lor (imagini) în mintea subiecților de comunicare și emoționale a acestora se confruntă cu-set, și anume percepția ... Pentru gestionarea sau dialogul eficient, este important să anticipați răspunsul destinatarului la un anumit mesaj, trebuie să cunoașteți motivele care îl ghidează, așteptările și abilitățile sale de comunicare. Pe de altă parte, destinatarul generează atitudinea față de care se împărtășește: .. Indiferenta, încredere, simpatie, etc. Pe scurt, se împărtășește și destinatarul „modelul comunicativ trasaturi semnificative de personalitate-sednika Sobe“ (AA Leontiev).

Pe baza celor de mai sus, exemplele de realizare 2 și 4 în rândul ut deține: munca mentală de comunicare este o comunicare verbală (verbală), sau comunicarea este buzelor necircumcise Nye comunicare (non-verbală). Aceste afirmații pot fi combinate și apoi se dovedește că comunicarea orală în aceste cazuri nu face parte din comunicare (opțiunea 1), dar este identică cu comunicarea.

Deci, ajungem la următoarele concluzii:

1. Comunicare orală: nu există comunicare externă, în timp ce comunicarea nu poate include comunicarea verbală.

2. Relația dintre comunicarea orală și comunicarea are loc în două versiuni:

• Comunicare - componenta spirituală a comunicării materiale-producție (parte a comunicării);

4. Comunicarea scrisă și comunicarea electronică coincid cu comunicarea scrisă, deoarece sunt excluse activitățile materiale și de producție.

| | Cuprins







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: