"La o înălțime teribilă, focul rătăcitor ..."
La o înălțime teribilă, un foc rătăcitor,
Dar steaua se estompează așa?
O stea transparentă, un foc rătăcitor,
Fratele tău, Petropolis, moare.
La o înălțime teribilă, visele pământești ard,
Steaua verde clipește.
Oh, dacă tu, steaua, apa și fratele cerului,
Fratele tău, Petropolis, moare.
O navă monstruoasă la o înălțime teribilă
Se grăbește, aripile sale se răspândesc -
Steaua verde, în sărăcie perfectă,
Fratele tău, Petropolis, moare.
Argintiu transparent peste Neva negru
Broke, nemurirea ceară se topește;
Oh, dacă ești o stea, - Petropolis, orașul tău,
Fratele tău, Petropolis, moare.
Când se îngheață noaptea caldă
Feverish forum în Moscova,
Teatrele sunt larg deschise.
Întoarceți mulțimea în pătrate,
Acesta curge luxuriant pe străzi
Animarea funeraliilor de noapte,
Fluture mulțimile sumbre și veselă
De la un fel de intestine divină.
Acest soare îngropa noaptea
Mofa, incantati de jocuri,
Revenirea de la sărbătoarea de la miezul nopții
În cazul unui accident vascular cerebral surd de copite.
Și cum este noul Herculaneum
Orașul dormit în luna strălucește:
Și piața nenorocită a baricadei,
Și un trunchi dorsic puternic.
<Прославим, братья, сумерки свободы…>
<Прославим, братья, сумерки свободы -
Anul mare al amurgului!
În apele de noapte fierbinți
O pădure greu de principii a fost omisă.
Te duci în anii întunecați -
O soare, judecător, oameni.
Să glorificăm povara omenească,
Ceea ce liderul poporului ia lacrimi.
<Прославим власти сумрачное бремя -
Insuportabilul său asuprire
În care este inima - trebuie să audă, timpul,
Pe măsură ce nava voastră se duce la fund.
Noi luptăm în legiuni
Legat de înghitituri, și
Soarele nu este vizibil; toate elementele
El șuieră, se mișcă, trăiește;
Prin rețea - grosime crepusculară
Soarele nu este vizibil, iar pământul înotă.
Ei bine, să încercăm: un imens, ciudat,
O întoarcere clară a cârmei.
Pământul înotă. Fii curajos, oameni buni.
Ca un plug, oceanul împărțind,
Ne vom aminti în vremea rece,
Cele zece ceruri ale pământului ne-au costat.
Am învățat știința despărțirii
În plângerile simple ale nopții.
Bivolii mestecați și așteptarea durează,
Ultima oră a veacurilor orașului,
Și eu onorez ceremonia acelei nopți de sărbătoare,
Când, după ce a ridicat durerea de pe drum,
Lacrimile se uita la distanță,
Iar plânsul femeilor a interferat cu cântatul muzelor.
Cine poate să știe la cuvânt - despărțire,
Ce separare este necesară pentru noi,
Ce inseamna cocoasa cocoasa pentru noi,
Când focul arde în acropole,
Și în zorii unei vieți noi,
Când în sală leneșul leneș leneș,
De ce cocoșul, vrăjitorul unei noi vieți,
Pe aripile peretelui orașului bătăile?
Și îmi place obiceiul de fire:
El rulează naveta, axul buznește.
Uite, întâlniți-vă, ca o lebădă umflată,
Deja pleacă desculță Delia!
Oh, viața noastră este insuficientă,
Oriunde cât de săracă este limba!
Totul era bătrân, totul s-ar fi întâmplat din nou,
Și numai recunoașterea unui moment este dulce pentru noi.
Deci, fie: o figură transparentă
Pe un vas curat,
Ca pielea cu pielea veverita,
Înclinându-se peste ceară, fata arată.
Nu trebuie să ne întrebăm despre Erebusul grec,
Pentru femei, ceara este cupru pentru bărbați.
Avem doar multe în bătălii,
Și li se dă să moară să moară.
"Pe pintenii de piatră din Pieria ..."
Pe pintenii de piatră din Pieria
Primul dans a fost condus de musași,
Deci, ca albinele, leii orbilor
Am primit miere de Ion.
Și frigul părea înalt
De la fruntea convex-diavolului,
Să-i dezvălui străbunicile departe
Arhipelagul este un sicriu blând.
Se execută izvorul tramvai pe pajiștile Hellasului,
Pantofi Sappho motley boot,
Și cu ciocan ciocan ciocan,
Ca într-un cântec, este cântat, perstenek.
Un tâmplar înalt a construit un înalt,
La nuntă, toți au sufocat găinile,
Și cizmarul stâng întins
Pe pantofi toate cele cinci piei de vită.
Lira de țestoase în mișcare lentă,
Abia se târăsc,
Situat în soarele din Epirus,
Îndepărtează liniștit burta de aur.
Cine o mângâie așa,
Cine dormește o va transforma -
Ea în visul lui Terpandra se așteaptă,
Degetele uscate prevad placa.
Stejarul este rece și rece,
Frunzele simple de iarbă,
Pentru bucuria viespelor miroase ca o leziune a pielii.
Unde ești, insule sfinte,
Unde nu mănâncă pâine ruptă,
În cazul în care numai miere, vin și lapte,
Lucrarea de scrutare nu cloud cerul
Și roata se rotește ușor.
"Surorile - greutate și sensibilitate - semnele tale sunt aceleași ..."
Surorile - greutate și sensibilitate -
semnele tale sunt aceleași.
Medunitsy și viespi suge un trandafir greu.
Un om moare, nisipul se răcește cald,
Iar soarele de ieri
pe negre sunt transportate.
Ah, fagurele groase și plasele blânde,
Este mai ușor să ridici o piatră decât să îți repetă numele!
Am o singură îngrijorare în lume:
Aur de îngrijire, cum timp pentru a încărca.
Ca apa intunecata,
Am băut aerul spălat.
Timpul aratat cu un plug și un trandafir a fost pământul.
În valea lentă
grele, delicate trandafiri,
Trandafiri greutate și sensibilitate
într-o coroană dublă împletită!
"Întoarce-te la sânul de amestecare ..."
Reveniți la sânul de amestecare,
De unde ai venit, Leah,
Pentru faptul că soarele de Ilium
Ai preferat amurgul galben.
Du-te, nimeni nu te va atinge,
Pe pieptul tatălui său în seara nopții
Lasă capul să cadă
Sora incestuoasă este o fiică.
Dar schimbarea fatală
În tine trebuie să fii împlinit:
Vei fi Leah - nu Elena,
Nu pentru că se numește -
Că sângele regal este mai greu
String în vene decât celălalt -
Nu, te vei îndrăgosti de un evreu,
Vei dispărea în ea - și Dumnezeu este cu tine.
Viața venețiană este sumbră și stearpă
Pentru mine, sensul este lumină.
Aici ea arată cu un zâmbet rece
Într-o sticlă albastră, decolorată.
Aerul subțire al pielii. Vene albastre.
Zăpadă albă. Verde brocart.
Toate sunt plasate pe stâlpi de chiparos,
Somnurile de încălzire sunt scoase din mantie.
Și lumânările ard, arzând în coșuri,
Ca un porumbel a zburat în corabie.
La teatru și la vechea sărbătoare
Persoana moare.
Căci nu există mântuire din dragoste și teamă:
Mai greu decât inelul de platină al lui Saturn!
Catifea neagra a unui bloc de plâns
Și o față frumoasă.
Ești greu, Veneția, rochiile.
În cadrele de chiparos al oglinzii.
Aerul tău este fațetat. Dormitorul topeste muntii
Pahar albastru, decolorat.
Doar în degetele unui trandafir sau a unei sticle -
Adriatica este verde, îmi pare rău!
De ce zici tăcerea, venețiană,
Cum puteți să scăpați de această moarte?
Vesperul negru strălucește în oglindă.
Totul trece. Adevărul este întunecat.
Omul se va naște. Perla moare.
Și Susanna ar trebui să aștepte bătrânii.
- În piscina de cristal, ce abrupță.
În bazinul de cristal, ce înălțime!
Pentru noi, Siena este reprezentată de munți,
Și pietre nebune de catedrala
Hanging în aer, în cazul în care lână și tăcere.
<С висячей лестницы пророков и царей
Organul coboară, Duhul Sfânt este o cetate.
Sheepdog lătrat vesel și ferocitate bună,
Oi de păstori și personalul judecătorilor.
Aici este pământul imobil, și cu el
Eu sunt creștinismul care bea aer rece de munte,
Cool "Eu cred" și un psalmist,
Cheile și cârpele bisericilor apostolice.
Ce linie ar putea
Notele de cristal ridicat în aer sunt fortificate?
Și din munții creștini
într-un spațiu uluit,
La fel ca Palestrina, un cântec coboară grație
Înconjurat de dealuri înalte,
Fugiți de munte cu o cireadă de oi,
Și pietre roz, albe
În aer uscat, transparent, străluciți.
Rock Rocky Feluccas,
Macul arde în portul steagurilor turcești,
Tije de stâlpi, valuri de cristal elastice
Și pe frânghii sunt hamacuri.
În toate privințele, plâns de toată lumea,
De dimineață până seara se cântă "ochiul taurului".
Vântul poartă o sămânță de aur -
A dispărut - nu se mai întoarce.
Și în aleile, o mică strălucire,
Pilat, îndoit, muzicieni,
Două și trei, stânjenit,
Sunt incredibile variantele lor.
Oh, figurinele rătăcitoare!
Oh, menajerie fericită interioară!
Turcii rătăcesc în prosoape,
Ca niște cocoși, la hoteluri mici.
Ei aduc câinii într-un camion de tip închisoare,
Praful uscat străbate străzile,
Și cu sânge rece printre fiarele bazarului
Un bucătar monumental din armadillo.
Mergem acolo unde diferite științe,
Și ambarcațiunile - kebab shish și chebureks,
În cazul în care o panou, care prezintă pantaloni,
Îți dă înțelepciune despre om.
Blana de blana - fara aspiratie la cap,
Barber of Flying Violin
Și fierul mesmeric este o apariție
Ceas de spălat ceresc - zâmbet greu.
Aici, fetele îmbătrânesc în obraji
Gândiți-vă costume ciudate,
Și amirali în triunghiuri grele
Își amintesc visul lui Scheherazade.
Distanța este transparentă. Unele struguri.
Și vântul mereu suflă în stare proaspătă.
Nu departe de Smirna și de Bagdad,
Dar este dificil să înoți, dar stelele sunt peste tot aceleași.
Trimiteți-le prietenilor: