Poveste populară Komi
F sau o poiana de pădure și un iepure. Pielea vulpei este scumpă și iepurele este ieftină. Vulpea zilei - se mândrește cu ziua:
"Sunt o fiară scumpă." Am o blană frumoasă. Și iepurele în răspuns:
"Nu vă lăudați, sau o voi face, că pielea ta va deveni mai ieftină". Iepurele a spus, și nimeni nu-l crede, îl voi purta, deși este curajos, dar încă oblic.
În iarnă a trecut, iar primăvara a apărut roșu, vara a apărut. Și niciodată nu a învățat un vulgar viclean sălbatic.
Despre dnyady, mai aproape de toamnă, iepurele a început să alerge cu o vulpe, să se hrănească și să caute. Au alergat, au fugit un iepure cu o vulpe peste Parma - o pădure densă, iar oblicul ademenea vulpea într-o capcană. Ea ma lovit între cele două birches. Atât de blocat, că nici înapoi, nici înainte. Un iepure îndrăzneț aici, așa: a rupt tijele de mesteacăn și a început să vulpească vulpea. El se tăie, el însuși spune:
"Oh, nu mânca găini,
Nu apucați găinile,
Nu torturați fiara,
Nu fura,
Nu fiți vicleni, nu fiți vicleni, nu fiți șireniți,
Credeți, și păsările sunt adunate, se uită la modul în care vulpea învață iepurele. Un iepure curajos a bătut vulpea până când toate tijele s-au desprins și el însuși a căzut obosit la pământ.
Și vulpea așa cum este ruptă - și a izbucnit din capcană. Dar în timp ce se lupta între mestecuri, pielea ei era uzată. Vulpea s-au grabit la iepure. A uitat de oboseală: a alergat la viteză maximă. Vulpea sa repezit în urmărire și a prins înclinarea, dar iepure a bătut-o. Cu teama că iepurele a sărit în gaura de vulpe și vulpea a trecut trecutul: nu știa că în locuința ei era oblică. Și în uriașa vulpea a strigat un iepure:
Cine ești? Pleacă!
Dar iepurele a ajuns deja în simțurile sale, teama lui a dispărut. Își învârtea mustața și se înălța.
"Eu sunt cel care ți-a dezlegat mama cu crengi". Arătați-mi a doua mișcare sau nu puteți scăpa de biciuire ", a strigat iepurele curajos.
Vulpii s-au înspăimântat, au arătat iepurea cea de-a doua întoarcere din gaură și sa repezit mai departe prin pădure. Are spirit plin, simte că vulpea la atacat din nou.
A strâns, a bătut o coasă. Șapte munți au sărit, șapte păduri au zburat, șase râuri au străbătut, și când am ajuns în cel de-al șaptelea râu, sa rostogolit peste deal cu un colac și a aterizat în noroi de litoral. Înainte de aceasta, iepurele a fost murdar - urechile și cele de la cap au fost blocate. Și arăta ca un castor.
Și nu avea timp să se spele, doar cu ochii lui oblici frecați cu labele. A legat rapid pluta și urma să înoate râul.
Și vulpea a sărit șapte munți, a fugit șapte păduri, a ajuns în cel de-al șaptelea râu, a simțit - pe țărm un miros de iepure.
Glyadit: castor, toate murdare de noroi, pe stâlpi de plută și împinge departe de țărm pe care pluta împinge, dar nu se înstrăinează.
Lissa întreabă:
- Beaver și castor, nu a ieșit aici iepurele? Zâmbindu-se ca o coasă, pluta lui, în cele din urmă, a împins și a întrebat:
"Ce fel de iepure este acela, nu este același lucru că vulpea a lovit vulpea cu o tijă de mesteacăn, și-a stricat pielea scumpă?"
- Nu știu, răspunse vulpea. Nu am nevoie de acest iepure. Gândiți-vă, a fost un bănuț și conversația - pentru șapte munți.
Lissa sa întors și a intrat în pădure, iar panglica a navigat în siguranță pe Vychegda, un cântec vesel a început să cânte.
Lissa se așeză, se culcă în pădure, se gândi și se gândi: "Voi reveni la râu, poate că doar un castor știe cum mă îngrijea de iepure, dar nimic nu este cunoscut altora". Vulpea fuga direct spre mal.
Iar iepurele se înmoaie încet pe o plută pe un râu care se învârte. El reușise deja să-și facă un caftan și o pălărie din Moscova.
De la bradul de vulpe până la mal, iar apoi iepurele înota. Nu la mai recunoscut.
"Cine ești tu?" Întrebă vulpea.
"Sunt un moscovit, mă duc acasă", spune iepurele.
"Ce noutăți din lume?" Întrebă vulpea.
"N-am auzit nici o veste," răspunse coasa. "Numai am auzit că iepurele dezrădăcina vulpea, pielea scumpă a fost distrusă de ea, a bătut aroganța.
Lise amar, din nou a intrat în pădure, a stat sub un copac.
Zayat a navigat, a navigat, a hotărât să se odihnească, să tragă pe țărm.
Și vulpea se așeză, se culcă și din nou ieșea la râu, alergă de-a lungul țărmului. "Nu mă voi întâlni", crede, "altcineva. Poate că doar castorul și moscovitul au auzit despre rușinea mea. "
Din noul sat de lângă râu și așteaptă, nu pare cine. Uite, iepurele înota. Vulpea nu la recunoscut din nou, și-a pus noua pălărie.
"Cine sunteți, de unde vă aflați?" Visează vulpea.
"Sunt de la Moscova, plutesc din Moscova", răspunde coasa.
- Am auzit vestea de la Moscova?
"Nu am auzit nici o veste specială", a spus iepurele. "Doar ei spun în Moscova că iepurele a lovit vulpea".
"Și, în afară de asta, nu ai auzit nimic deosebit?" Vulpea oftă: - Știți dacă haina de blană de vulpe scumpă a căzut în preț acum?
- Desigur, este mai ieftin! Dacă era vorba de douăzeci de ruble, atunci după un astfel de caz zece ruble vor merita, iar dacă zece ruble ar fi valoroase, vor veni până la cinci ruble.
O vulpe a țipat, a fugit în pădure și nu sa lăudat de atunci.
Poveste populară Komi
Am băut o dată în pădure un bătrân și am văzut sub copac o fată frumoasă. Ea ia spus fetei că era Marpida-Tsarevna, mireasa Pipilius, șoimul. Mama ei vitregă a aruncat-o în groapă pentru a fi mâncată de fiare. Bătrânul a luat-o pe fata să fie ridicată. Ii placea de ea. Și soția sa, o bătrână, a început să jupoaie fata. Bătrîna era răutăcioasă, nelegiuită, oprimînd prințesa cât putea de bine.
Dr Marcida, a început să întrebe:
- Mamă, mamă, dă-mi niște bătrânețe.
Mama îi răspunde cu batjocură:
- Urcați pe aragaz, Marpida, puf de naterbi din căprioară de căpșună, din țesătură sarafană.
Ma strigat printesa, dar nu a spus nimic.
Aproximativ o dată sa dus la golbets *, și Sokol stă acolo. El a lovit pământul, sa transformat într-un om bun. El și Marpida erau încă copii, când îi numeau mireasa și mirele. Falconul a început să îl cheme pe Marpida pe un munte singur, unde locuiește casa lui. Fata îi era frică, a refuzat. Apoi Sokolul a promis să vină la ea în fiecare zi, fiecare dorință a mirelui să-i îndeplinească.
"Numai, spune el, nu spuneți bătrânei despre mine."
Până atunci, mama adoptată a mers la biserică.
M arnida-tsareviya a alergat la golbets, a dat click pe Falcon. Am rugat-o să aducă un costum. A zburat și ia adus o rochie. Sokol a spus cuvântul păsării și prințesa Marpida a trecut prin apă și pământ. Sa găsit în biserică, a stat în primul rând. Nici preotul nici diaconul nu putea servi, oamenii nu s-au putut ruga, toată lumea a fost surprinsă:
- De ce o femeie atât de frumoasă?
Când slujba sa terminat, prințesa Marpeda a ieșit afară la verandă, a vorbit cuvântul pasărelor, a trecut prin pământ și apă și sa întors la sobă.
De la Tarukh, mama adoptivă, a venit din biserică și a spus:
"Nu știți nimic, fiică, dar astăzi o fată frumoasă a venit la biserică, nu știu ce să spun". Preoții nu au putut să cânte, oamenii nu s-au putut ruga.
Prințesa ascultă și doar râde. A doua zi, părinții adoptivi s-au dus din nou la biserică. Marpida se urcă din nou în capră. Sokol a zburat, o îmbrăca într-un sarafan, brodat cu margele. Din nou, fata a trecut prin pământ și apă, sa găsit în biserică, a stat înaintea tuturor. Din nou, oamenii nu se puteau ruga, doar se uitau la ea și se întrebau: în aceasta avea o îmbrăcăminte bogată.
După terminarea serviciului, printesa Martine a dispărut din nou. La domiciliu, și-a scos noul costum și sa urcat pe aragaz. Mama a venit și a spus:
- Nu știi nimic.
Și Marpida este o prințesă pentru ea:
"Nu știi nimic, dar știu!" Eu am fost!
- Și de unde ai luat tinuta asta?
Am purtat Falconul.
Și ea a spus totul despre mirele Falconului. Bătrîna lacomă a decis să prindă Falconul și să ia toate hainele. În dimineața următoare Sokol a aflat despre asta, a lăsat o batistă pentru Marpida și el a dispărut fără să știe unde. Marpida prințesa a strigat, apoi a plecat să caute Falconul. A mers, a mers, a ajuns la o colibă mică. Nu poți merge acolo: cabana fără ferestre și uși.
Am văzut o groapă în Marpida, prin care trebuia să treacă doar un șoarece, a spus cuvântul pasărelor, sa răsturnat și sa urcat în colibă. Și Yoma-Baba stă în colibă, nasul este gol.
Yoma-baba spune:
- Despre ce te rătăciți, prințesa marpida? Prințesa Marpida răspunde:
- Căut Falcon, a zburat aici?
"Am fost aici, dar am zburat."
Prințesa M-ar fi rătăcit și sa dus din nou la o colibă mică. Marpida a intrat acolo și a văzut: Yoma-baba se încălzește cu nasul. Am observat prințesa și am întrebat:
- Ce faci în lumina albă, prințesa Marpida?
"Nu a fost șoimul aici?"
- Au fost aici, dar au dispărut. Du-te prin pădure spre est - veți vedea sub coliba de pin. Dragul tău e acolo.
Prințesa din nou a rătăcit și, în sfârșit,
la o colibă mică. Am mers acolo și acolo Yema-Baba a pus pâinea în cuptor cu nasul.
"Marpida este o prințesă, de ce umbli în lumina albă?"
- A venit Falcon-ul vreodată aici?
"Recent am zburat peste marea albastră."
E-ma-baba ia dat lui Martide-prințesă trei perechi de cizme-pisică, trei ouă - cupru, argint și aur - și a spus:
- Strângeți prima pereche de pisici și continuați, veți ajunge la pajiștea de foc, acolo veți instrui a doua pereche. Ei se vor uza atunci când ajungi pe pajiște din cărbuni fierbinți. Acolo veți instrui a treia pereche. Când ajungeți la marea albastră, faceți clic pe cioară, vă va duce prin mare-okeyan.
Prințesa a aruncat un ou de cupru pe pământ. Oul se rostogoli, îl urmă. Trei perechi de cizme de pisică au trecut, au trecut o luncă aprinsă și o pajiște de cărbuni fierbinți. Prințesa a ajuns la mare și cioara a început să apese:
Iar cocoșii au copleșit capul prințesei Marpida.
"Aduceți-mă la țărm, vă voi da un ou de argint."
A luat un ou și a luat-o în mână: Stai la mine! Carr! Carr!
Tsarevna sa așezat pe spatele cioară, cioara a zburat peste valuri și a coborât fata de pe cealaltă țărm.
Prințesa a aruncat un ou de aur pe pământ. A alergat, fata a alergat după el și a ajuns la colibă. Am intrat și acolo este Yeoma-baba. Regina prințesă spune:
- A venit Falcon-ul aici?
Și Sokol a sărit de pe aragaz, și-a aruncat penele, sa transformat într-un tânăr. Regina a întrebat:
- De ce te-ai ascuns?
- De ce i-ai spus mamei tale despre mine?
"Iartă-mă", spune Marpida. Un Falcon în răspuns:
"Acum am un drum spre împărăția de păsări, iar tu, mă tem, va fi plictisit acolo." Mai bine te voi duce la tatăl meu la palatul regal. Mama ta vitregă a murit și vei trăi în palat vesel și bogat.
- Nu, nu te-am mai cunoscut înainte, dar acum m-am îndrăgostit de ea, așa că este plictisitor fără tine și la palat și cu tine pe un munte singur e distractiv. Să zburam acolo!
Și au zburat pentru a sărbători nunta lor.
Pisici - Pantofi pentru femei antice (laöTi).
Ursul și omul
Komi este o poveste populară.
Pământul este pământul nordic. Pâinea aici sărată este dată. Mai întâi trebuie să cucerești o bucată de pământ din pășună, pădurea e proaspătă și cât de uscată o arzi, iar apoi sămânța asta va lua semințele, mutilatele de orz sau rapița.
Omul nostru a intrat în pădure pentru a transpira transpirația, a pregăti terenul pentru terenul arabil
Se gândea să planteze secară. Pădurea arde, funcționează din zori până în amurg, nu se dezlănțuie.
Am eliberat pământul. Aici, din nicăieri, ursul a apărut. El spune țăranului:
- Dumnezeu să te ajute, stăpâne. Duceți-mă ca un tovarăș.
- De ce am nevoie de tine, nemaipomenit, dacă nu poți ține un topor? Nu te voi lua ca un tovarăș.
Ursul este opresiv:
- Voi fi un bun ajutor. Și dacă nu mă iei într-o casă, atunci nu vei mai beneficia de acest roman: voi face totul aici, o voi rupe, o voi împrăștia.
Z gândit la un bărbat, și-a zgâriat capul. De la urs nu poți merge dincolo de spate. Care este folosirea îndoirii spatelui, a sute de transpirații care se varsă, dacă ursul ucide totul o recoltă?
- Bine, spune ea, a luat-o. Te iau, una nefericită, să o împărțiți. Doar cu convingerea: în recolta de toamnă va fi îndepărtată, eu iau vârfurile, iar voi toate rădăcinile vor rămâne.
M edev se bucură de radeshenek, este un vânător mare la rădăcini. Insotitorul innebunitor incearca, isi schimba pumnii, le trage in morman pentru o arsura. Ei bine, ei au făcut un roman, a semănat cu secară. Mi-a dat o grămadă bună. Țăranul a tăiat urechile cu o seceră și ia dus acasă. Asistentul plânge: "Unul neîndemânatic și unul nefericit!" Ieși afară, ia-ți partea!
În ritopal, ursul este mulțumit de faptul că țăranul și-a păstrat cuvântul. După cum a fost convins, și sa dovedit - toate rădăcinile pe care le-a primit. Nastergal le-a scos și brăzdarele într-o zi.
M a zdrobit grâul, a făcut-o la moară, toată iarnă cu pâinea de secară, nu am știut durerea. Și ursul a încercat să-și mestece propriul, dar nu era acolo - gura se mănâncă, dar nu ajungea în burtă. Rădăcinile, dar nu și cele. Până când laba de primăvară a fost aspirată. Un țăran mănâncă un shanezhka, în timp ce un ajutor își amintește: știu, spun ei, cu cine să concureze, să fie călcată și împrăștiată.
Și în celălalt an, țăranul înțelege: "Ar trebui să-mi plantez rândul rând acum, mă duc și mă uit după locul ăsta."
El a mers prin pădure, a mers pe jos, a găsit un brad și un loc mai blând, care este necesar pentru rap. Terenul aici este uleios, cu humus de pădure negru. Din nou, țăranul a vărsat o suta de transpirații, atâta timp cât pădurea a căzut. Soarele a uscat copacul - a ars lemnul. Doar semăna reprizele de urzică, ursul este. Drăguț, flămând pe un cadou. ofensat:
- M-ai păcălit pentru ultima oară. Rădăcinile voastre mi-au rupt mânia. Acum luați rădăcinile, dar dați-mi vârfurile.
- Ei bine, dacă v-ați hotărât astfel, nu voi contrazice, așa că fie, vă voi da înălțimile.
Aveți noroc: proprietarul plin de viață a fost prins.
Căldura a crescut - o slavă. Însoțitorii i-au împins din pământ, și-a purtat rădăcinile cu țăranii, ursul purta vârfurile vârfurilor cu brațele, și a marcat cu ea. De-a lungul iernii, de la vârfurile lui, el putea să se nobilizeze, era mai epuizat.
Un țăran mănâncă un pește copt, o vară bună laudă.
A venit vara - zăpada a curățat. Un țăran, de asemenea, estimează: dacă prin semne, astăzi varza trebuie să crească.
- Vom planta o varza pe spatele anului trecut, a decis el.
Cu kazano - făcut. Sapa varza din spate, plantata. Ca și cum, crede, iepurii nu i-au mestecat?
Și apoi urșii de urșii din pădure, pielea atârnată pe ea, cea spațioasă a devenit.
-Tu ești ", spune el," e vina mea că am suferit de foame. "
-Cât de vinovat, dacă v-ați dorit voi singuri. - Omul este surprins. - Mi-aș lua rădăcinile.
-O voi face azi dimineață ", zâmbește nefericitul. "Acum gânați topurile."
T ak și a decis să obshchiki.
Doar convingere, - un om pentru el. - Până la căderea iepurilor-baluns, conduceți, teren arabil
strajeri.
Cu ursul care se grăbește în spate, iepurii nu lăsă iepurele aproape. S-a născut varză sălbatică, nu a înșelat țăranul cu omeni. Era mai rece. Sub acoperirea zilei, taranul tăia varza, o luase acasă pe un cărucior. Indiferent cât de trei sunt ciocanul, anul este suficient pentru anul viitor.
-Și ursul trage știulețul de la pământ, îl trage în coș.
În primăvară a fost agățată de țăran cu o nouă insultă. Subțire, în care doar sufletul se află.
-Nu voi mai petrece mai mult timp cu voi, voi toți o să vă mișcați.
Muzik doar chicotise la barbă:
-Și tu, nemulțumit, nu-ți deschide gura în gura altcuiva, fă-ți aicea.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: