Compunând un basm despre țarul Berendey, despre fiul său Ivan Carevici, despre trucurile nemuritorului Koshchei și despre

Odată, regele Berendey era pe genunchi. Timp de trei ani a fost căsătorit și a trăit în armonie cu soția; dar Dumnezeu nu le-a dat pe toate și a fost regretabil pentru țar. Necesitatea ca țarul să-și vadă starea; A luat la revedere reginei și a petrecut opt ​​luni fără să plece. A 9-a a fost o lună în cele din urmă, când el, Sosind pe capitala regală, într-un câmp curat Într-o zi fierbinte să se relaxeze judecat; așezat cortul; Ea a sufocat țarul sub cort și moartea a vrut să bea un pahar de apă. Dar câmpul era fără apă. Cum să fii, ce să faci? Dar nu vine bine; așa că a decis să meargă pe tot terenul: poate că va avea noroc să aibă o cheie undeva. Sa dus și a văzut un fântână. Și-a scos calul și sa uitat în el: este plin de apă până la capăt; aurul de pe suprafața cărnii plutește.

Regele Berendey se grăbi să se răzgândească pentru boiler - nu era acolo. A fost: o ladă departe de mână. Pentru butonul de chihlimbar Țarul este nerabdator cu mâna dreaptă, iar Lozhkov lipsește; dar mânerul, fluturând în picioare la dreapta și la stânga, îi tachinează pe rege și nu i se dă. Care este motivul? Aici a fost, așteptând timpul, astfel încât lingura a fost în loc, pentru a gulp dreapta în dreapta și la stânga - Nu conteaza cum! Alunecarea din mâinile ca el a plonjat pește chiar pe fundul puțului, și apoi din nou să înoate la suprafață, ca și cum nimic nu ar fi fost. „Stai un minut! (Gândirii regele Berendey) I a lua beat fără tine“, și, fără a colecta lui apăsat cu nerăbdare buzele să-l, și un curent de apă a început să tragă cheia, nu le pese de faptul că, în apă s-au înecat întreaga lui barba. Bătând destul, vrea să ridice capul. dar nu, așteptați! nu permiteți; și cineva deține o barbă regală.

Întinzându-se în gardul fântânii, El încearcă să se rupă, să scuture, să-și răstoarne capul - Îl păstrează și numai. Cine-i acolo? Lasă-l! strigă el. Nu există răspuns; Doar privirile teribile din fundul imaginilor: Două ochi uriași ard ca două smaralde; Gura, gâfâind cu un râs minunat, râde; două rânduri de perle mari strălucesc în ea și limba. Stăteau în picioare, tachinând regele; Și în barbă s-au încurcat ferm În loc de degetele ghearei. Și în cele din urmă, vocea sifonică a spus din apă: "Nu vă tulburați, rege, în zadar, nu vă voi lăsa să intrați. Dacă doriți, dați-mi ce aveți și ce nu știți".

Regele sa gândit: "De ce nu știu? Cred că știu Totul!" Și el a răspuns la imagine: "Sunt dispus, sunt de acord". "Bine!" - din nou a fost auzit o voce bolnăvică. - Uite, Cuvântul este ținut înapoi, ca să nu poți scăpa de tine sau să te reproșezi. Cu acest cuvânt, ghearele au dispărut; imaginea a dispărut. Cunoscând în mod sincer barba sa, regele sa scuturat, ca un gogol, toți curtenii au stropit și s-au închinat tuturor împăratului. Stând pe un cal, el a plecat; și cât timp, dacă călătorea puțin, abia acum era aproape de capitală; spre mulțimile asculta oameni, armele se ard, și pe toate clopotele Ping.

Și regele conduce spre camerele sale de aur - Acolo regina stă pe pridvor și așteaptă; și cu regina, primul ministru; își ține propria brocadă pe mâini Ține o pernă; pe ea copilul, frumos ca o lună luminos, fluturând în scutece. Regele a ghicit și a respins. "Asta nu am stiut!" Tu, damon Demon, eu! " Așa că sa gândit și amărât, plângea cu amărăciune. Toată lumea era surprinsă, dar nimeni nu spuse nimic.

Copilul ia luat mâinile, regele Berendey le-a admirat de mult timp, la dus la verandă, la pus în leagănul său și, ascunzându-se în sine însuși, încă domnea în domnie. Nimeni nu a recunoscut misterul lui Tsarskaya; dar toți au observat că regele era din păcate tare - aștepta totul: ei urmau să vină pentru fiul lor; În timpul zilei nu știa să se odihnească și nu cunoștea somn noaptea. Totuși, timpul s-a curge, dar nimeni nu a apărut. Tsarevich Ros nu de ziua - de ora; și a devenit o frumusețe miraculoasă.

Aici, în sfârșit, și regele Berendey despre ce sa întâmplat, a uitat deloc. dar alții nu au fost atât de uitați. Odată ce domnitorul, vânându-se în pădure, se admira singur, se îndrepta numai spre groapa Chascha. El arată: totul este sălbatic; poiana; Pini negri în jur; pe poală o tei gol. Dintr-o dată fusese o foșnet în hol; el arată: vine de acolo Minunat un bătrân, cu o barbă verde, cu ochii și verde. "Bună, Ivan Tsarevich", a spus el. "Am așteptat mult timp pentru tine, e timpul să ne aducă aminte." Cine ești? întrebă Tsarevich. "După asta, acum, iată ce faceți: tatăl meu, regele Berendey, luați-mi arcul și spuneți-mi: Nu este timpul să plătească regele Berendey?

Timp de mult timp a trecut. El va înțelege restul. La revedere. "Și cu acest Cuvânt, un bărbat bătrân a dispărut: Ivan, Tsarevich Într-o Dumă puternică, el a plecat din pădurea întunecată.

Aici vine la tatăl său, regele Berendey. "Tată, țar suveran", spune el, "mi sa întâmplat un miracol". Și el a spus ce a văzut și a auzit. Regele Berendey a devenit palid ca un cadavru. "Trouble, dragul meu prieten, Ivan Tsarevich!" Exclamă el, plângând cu amărăciune: "Se pare că trebuie să ne despărțim." Și a deschis fiul său un secret teribil despre acest jurământ. "Nu plânge, nu te prăbuși, părinte", a răspuns Ivan Ivan Tsarevich. "Problema nu este mare.

Dă-mi calul; Eu voi merge; și mă așteptați; Ține-ți secretul pentru tine, pentru ca nimeni să nu vadă aici, chiar și pe împărăteasa-mama. Dacă w în urmă am să vă pentru voi nu după un an, atunci cu siguranță conștient de faptul că nu există nici o lumină eu „proiectil așa cum ar trebui în calea lui Ivan - tsarevncha ia dat împăratul armura de aur, o sabie și un cal corbul .. Regina cu moaștele Crucii pe gîtul lui am pus pe el; rugăciunea otpeli (1) cu grijă, apoi îmbrățișat, au strigat către Dumnezeu pentru a merge la calea lui Ivan Tareviciului ceva ce e zi va merge deja cu ea, cealaltă treime;.!.?, la sfârșitul celui de al patrulea - soarele a venit tocmai - el conduce la lac, lac buna este ca sticla, par de apă cu bănci, toate în cartierul gol, seara roz apele Radiance acoperite Tide merg afară, și au reflectat băncile verzi și trestia de frecvente - și totul părea a fi adormit, aerul nu este suflare, stuf nu va atinge, în freamăt firicel de lumină nu poate fi auzit.

Ivan, prințul, arată și ce vede? Treisprezece rațe de cenușă gălbuiți pe mal sunt înotați; lângă treizeci de cămașe albe Lângă apa de pe iarba minciună. Îndepărtați cu grijă Lacrimi Ivan-Tsarevici din calul lui; iarba ascunsă, ascunsă și una din cămășile albe luate în liniște; apoi cuib în Bush pentru a aștepta ce va fi. Ducii se înotă, se strecoară în picături, se joacă, se scufundă. În cele din urmă, jocul, scufundările, stropirea, înotau la țărm; douăzeci și nouă dintre ei, alergând cu transbordarea Către cămăși albe, au lovit pământul, toți s-au întors la fetele roșii, s-au îmbrăcat, s-au întors și au dispărut imediat. Numai cea de-a treizeci de rațe, pentru a merge la țărm fără să se îndrăznească, Înapoi și în urmă, singur, cu un strigăt plin de jelire Aproape de țărm bate; cu o tragere timidă a gâtului, Se uită înainte și înapoi, apoi flutură, apoi se așează din nou. Este un păcat Ivan Tsarevich.

Aici se duce la ea din cauza tufișului; ea îl privește cu voce umană: "Ivan Tsarevich, dă-mi rochia mea, te ajut eu singur". El nu sa certat cu ea, și-a pus cămașa pe iarbă și, în mod modest departe, stătea în spatele unui tufiș. Traseul a zburat în iarbă. Ce dintr-o dată îl vede pe Ivan Tsarevich? Maid în picioare haine albe în fața lor, tânără și frumoasă, astfel încât nici o poveste de spus, nici stilou descrie, și, roșind, mâna ei se hrănește și, cu ochii ei timid, voce sonoră, cum ar fi siruri de caractere, îi spune: „Și vă mulțumesc, Kind Ivan -tsarevich, pentru că ai ascultat pe mine, pe care el însuși servi, dar mulțumit de mine Will :. eu sunt fiica Koshchey nemuritoare, printesa Maria, am avut treizeci de fiice tinere Dungeon Britanie deține Koschey.

Te-a așteptat de mult timp. El este în vizită și foarte supărat; dar nu coaceți (2), nu-i pasă, Doar ce vă sfătuiesc. Ascultă: Doar tu poți invoca Koshei, țarul, cădea în genunchi, Îl poți plânge direct; nu se sperie; Va jura - nu asculta; crawl și numai; că după Will, veți vedea; acum este timpul pentru noi. "Și Maria Prințesa În pământ ea a lovit cu piciorul ei mic, iar pământul sa despărțit imediat și s-au coborât în ​​regatul subteran.

Toate lucrările

Evaluarea emisiunii

• Tema: "Impactul hidrodynamic al baryonului prin ochii contemporanilor"

Substanța accelerează singular explozia, indiferent de predicțiile modelului teoretic auto-consistent al fenomenului. Atom scales. Toate eseurile.