Dizolvarea căsătoriei

Dizolvarea căsătoriei (divorț) se încheie în instanță sau în birourile de înregistrare a relațiilor juridice dintre soți în viitor.

Motivele pentru divorț sunt:







- consimțământul reciproc al soților pentru divorț;

- dezintegrarea ireparabilă a familiei, la dizolvarea căsătoriei la cererea unuia dintre soți, în cazul absenței consimțământului celui de-al doilea soț pentru divorț

- cererea unuia dintre soți, dacă celălalt soț:

• recunoscut de instanță drept lipsă;

• recunoscut de instanță drept incompetent;

• condamnat de o instanță pentru o infracțiune la închisoare de mai mult de 3 ani,

- cererea tutorelui soțului recunoscut de instanță ca incompetent din punct de vedere legal.

Dizolvarea căsătoriei în registre (în ordine simplificată) se efectuează dacă există 2 condiții:

- consimțământul reciproc al ambilor soți pentru divorț;

- lipsa copiilor minori obișnuiți, inclusiv a copiilor adoptați.

Consimțământul reciproc pentru divorț în acest caz trebuie să fie exprimat în scris prin depunerea:

- cererile separate (în cazul în care unul dintre soți nu are posibilitatea să se prezinte la registratură pentru a depune o cerere comună de divorț, însă semnătura soțului absent trebuie să fie legalizată).

De asemenea, într-o procedură simplificată, căsătoria este anulată (de către registratură la cererea unuia dintre soți, indiferent dacă au copii minori comuni) în trei cazuri:

- dacă celălalt soț este recunoscut de instanță drept lipsă;

- dacă celălalt soț este declarat incompetent de către instanță;

- dacă un alt soț este condamnat pentru comiterea unei infracțiuni la închisoare de mai mult de 3 ani.

Divorțul în cadrul unei proceduri judiciare este prevăzut în următoarele cazuri:

- cu consimțământul reciproc al soților, dar în prezența copiilor minori comuni, cu excepția cazurilor în care unul dintre soți:







• recunoscut de instanță drept lipsă;

• recunoscut de instanță drept incompetent;

• condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni la închisoare pe un termen mai mare de 3 ani;

- în absența consimțământului unui soț pentru divorț;

- dacă unul dintre soți, în ciuda absenței obiecțiilor sale, evită dizolvarea căsătoriei în registratura:

• refuză să depună o cerere;

• nu vrea să fie pentru înregistrarea de stat a divorțului etc.

În cazul divorțului de comun acord între ambii soți care au copii minori generali, instanța nu are dreptul:

- să nege divorțul;

- să afle motivele divorțului;

- să ia măsuri pentru reconcilierea soților;

- să invadeze în orice alt mod viața lor personală.

Căsătoria este dizolvată în acest caz în instanță numai pentru că interesele intereselor minorilor.

Soții au dreptul de a înainta instanței un acord privind copii, încheiat în scris, care prevede:

- cu care dintre soți vor trăi copii minori;

- ordinea de comunicare a copiilor cu părintele, de la care nu vor locui.

Acest acord poate fi reflectat în declarația de revendicare și trebuie:

- să plece de la interesele copiilor minori;

- să ia în considerare opinia lor.

- aprobă acordul privind copiii;

- invită soții să clarifice acordul și să îl aprobe;

- Respingeți aprobarea acordului, dacă acesta nu corespunde intereselor copiilor.

În cazul în care soții nu au înaintat acorduri privind copiii (sau instanța nu a aprobat acest acord), instanța trebuie să stabilească:

- cu cine dintre părinți vor trăi copii minori;

- care va fi ordinul de comunicare a copiilor cu soțul de la care nu vor locui;

În absența consimțământului uneia dintre soți pentru dizolvarea căsătoriei, trebuie:

- să identifice cauzele conflictului și motivele pentru divorț;

- să ia măsuri pentru reconcilierea soților;

- în cazul în care măsurile de reconciliere a soților nu au dat un rezultat pozitiv - să ia o decizie cu privire la divorț.

Instanța nu poate refuza divorțul, dacă părțile nu ajung la reconciliere, iar unul dintre soți insistă asupra divorțului. În acest caz, instanța, după ce a decis divorțul, determină:

- condițiile de ședere și educare a copiilor minori;

- regimul de proprietate al foștilor soți.

Marea Britanie limitează dreptul sotului la o cerere de dizolvare a căsătoriei. Soțul nu are dreptul să inițieze cazul divorțului, fără consimțământul scris al soției:

- în timpul sarcinii soției;

- în termen de un an de la nașterea copilului (chiar și în cazurile în care copilul nu a trăit până la vârsta de un an).

În absența consimțământului soției de a dizolva căsătoria în aceste circumstanțe, judecătorul refuză să accepte declarația de cerere și, dacă a fost acceptată, instanța oprește procedura.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: