Diferențele, desigur, există. Dar nu aș spune că acestea sunt două opțiuni. În diferite părți ale Americii Latine, limba spaniolă este diferită, deci acesta este un set de variante ale unei limbi. Diferite limbi. Nu, nu este. Reprezentanții din diferite țări comunică în mod liber unul cu celălalt.
Există o serie de caracteristici care diferențiază versiunea europeană a spaniolului de cea latino-americană (dacă este considerată în general).
Caracteristici Lexicale.
- În unele țări există cuvinte locale care nu se găsesc în altă parte. Se întâmplă că oamenii din unele țări nu cunosc expresiile folosite în altele. Dar nu suportă dificultăți serioase, poate fi întotdeauna explicată. În acest caz, vocabularul Spaniei nu este standard pentru toți, există cuvinte pe care le folosesc spaniolii, care nu sunt ușor de înțeles de către hispanici (doar în caz).
- Există cuvinte care au un înțeles ușor diferit. De exemplu, "mașina" din Spania este coche, în Mexic - carro, în timp ce în Spania este un "coș"; "duș" în Spania ducha, în Mexic - regadera, în timp ce în Spania este doar "cana de udare". Cu asta trebuie să fii mai atent, se întâmplă, cuvântul obișnuit dintr-o țară înseamnă ceva indecent în altul.
- Există lucruri care sunt pur și simplu numite în mod diferit. "Bilet" în Spania billete, în LA - boleto.
Nu există mai multe astfel de diferențe decât, de exemplu, în Marea Britanie și în Statele Unite.
Caracteristici gramaticale
- Dar în LA, nimeni nu folosește vosotrosul pronume (tu). în loc să fie doar ustedes (în Spania acest lucru este doar un apel oficial).
- În majoritatea latinelor, latinii nu văd nici o diferență între pronumele este și ese. Ei înseamnă fie aceiași "acest", fie ese înseamnă "asta", atunci nu există nici o diferență cu aquel. În Spania este clar împărțită faptul că este aproape de vorbitor, ese este aproape de ascultător, de fapt, este cel al lui.
- Uneori există o utilizare ușoară a timpului. De exemplu, spaniolii adesea folosit perfect decât mexicanilor, de exemplu, "Astăzi, m-am dus la cumpărături." - spaniolul spune "hoy el IDO a la Tienda", un mexican "hoy fui a la Tienda".
- În unele țări din LA, VOS este folosit în loc de TÚ (oficial și neoficial). În Argentina și Uruguay oficial. Ei nu vor spune (tú) eres tan guapa, dar tu tu tan guapa. Despre spaniolul argentinian a scris deja în detaliu.
Caracteristici fonetice
Numărul lor uriaș, variază de la zonă la zonă. Diferența principală, cel mai notabil este faptul că majoritatea spaniolilor de a distinge sunete care dau S și Z (C), și toate latinoamericanii le pronunță în mod egal.
Unii spanioli disting între Y și LL, printre latini, astfel nu au avut loc.
Ei bine, intonația este diferită peste tot și trăsăturile pronunțării unor sunete. Acest lucru poate fi descris de foarte mult timp.
Sistemul a ales acest răspuns ca fiind cel mai bun
Atunci când, în secolul al XV-lea a început dezvoltarea și colonizarea din America, care au participat la campaniile spaniolilor au fost în principal imigranți din provincia spaniolă Andaluzia.
Deja în America (Nord, Centru și Sud) limbi (dialect spaniol andaluz, celelalte dialecte ale spaniole, limbile altor naționalități (inclusiv limbile populației locale - în mică parte)) au fost amestecate.
Rezultatul a fost o limbă spaniolă latino-americană, care poate fi numită dialect de limba spaniolă.
Este vorba despre aceleași dialecte în limba rusă (în engleză (în cazul în care americanul este un dialect), în oricare altul). Dacă cunoașteți limba de bază, atunci puteți ușor (cu puțin efort) să comunicați într-un dialect.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: