Funcțiile principale ale gestiunii financiare pot fi descrise după cum urmează.
Planificare - întregul complex de activități pentru elaborarea și implementarea planurilor și bugetelor financiare strategice și operaționale ale organizației și ale unităților sale structurale.
Analiza este studiul și evaluarea gradului de implementare a planurilor financiare și a motivelor pentru abaterile de la indicatorii planificați, performanța financiară a organizației în ansamblul său și diviziunile sale structurale în diferite domenii ale activităților sale.
Regulamentul este elaborarea și implementarea unui set de măsuri care vizează eliminarea oricăror abateri de la obiectivele planificate, normele și normele aprobate.
Control - crearea unui sistem de control intern, definirea unui sistem de indicatori controlați și perioade de control.
Fiecare dintre aceste funcții poate fi concretizată mai intenționat, ținând seama de specificul organizației ca obiect al managementului financiar și de principalele forme ale activităților sale financiare. Având în vedere implementarea acestei specificații, în fiecare organizație se construiește un sistem funcțional de management financiar pe mai multe niveluri.
Direcțiile de bază ale managementului financiar al organizației
Gestionarea capitalului (datorii) - determinarea nevoii de capital pentru finanțarea activelor formate ale organizației; optimizarea structurii capitalului pentru a asigura utilizarea cea mai eficientă a acestuia.
Gestionarea activelor curente și necorporale - formarea resurselor necesare organizației obținute din capitalul investit în acestea, care poate asigura obținerea unui venit durabil și creșterea valorii de piață a organizației, ținând cont de factorul de timp și de lichiditate.
Managementul investițiilor - determinarea parametrilor activității investiționale ale organizației; evaluarea atractivității investiționale a instrumentelor financiare; selectarea celor mai eficiente decizii de investiții; identificarea surselor de finanțare a investițiilor; formarea unui portofoliu optim de investiții al organizației; monitorizarea portofoliului de investiții; menținerea unui nivel optim de risc și profitabilitate pe un portofoliu.
Gestionarea fluxului de numerar - sincronizarea și echilibrarea intrărilor și ieșirilor din resursele financiare ale organizației, optimizarea utilizării resurselor monetare pentru a asigura lichiditatea și stabilitatea financiară a organizației.
Gestionarea riscurilor financiare - identificarea, clasificarea și evaluarea riscurilor financiare; determinarea valorii nivelului admisibil al riscurilor financiare acceptate de organizație; identificarea celor mai eficiente metode, metode și proceduri pentru minimizarea riscurilor; elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de eliminare și minimizare a riscurilor.
4. Noțiuni de bază privind gestiunea financiară
Gestiunea financiară ca direcție științifică se bazează pe o serie de concepte fundamentale:
Conceptul de cost al capitalului. Acest concept este una dintre teoriile de bază ale întregului sistem de management financiar. Esența conceptului este că capitalul, sub orice formă, are o valoare proprie, nivelul căruia trebuie luat în considerare atunci când capitalul este implicat în procesul economic.
Conceptul de valoare în timp a banilor. Esența conceptului este că actuala unitate monetară și unitatea monetară așteptată mâine sunt inegale din cauza a trei motive principale: inflația, riscul de a nu primi suma așteptată de bani și viteza de fluctuație a capitalului. Din cauza inflației, există o depreciere a banilor. În plus, există întotdeauna posibilitatea ca, din anumite motive, să nu se primească suma așteptată la momentul potrivit. În cele din urmă, suma actuală de bani, spre deosebire de cea care poate fi primită în viitor, poate fi pusă imediat în circulație și poate aduce venituri suplimentare.
Conceptul de flux de numerar. Esența conceptului este că orice tranzacție financiară poate fi un fel de flux de numerar (adică un set de ieșiri (plăți) bazate pe timp și intrări (încasări) ale banilor organizației.
Conceptul de compromis între risc și rentabilitate. Esența conceptului este că obținerea de venit implică un risc. Între aceste fenomene există o dependență directă. Cu cât este mai mare randamentul așteptat, cu atât este mai mare nivelul de risc.
Conceptul de oportunități ratate. Esența conceptului este că adoptarea oricărei decizii financiare, de regulă, are un caracter alternativ. Refuzul unei organizații de a beneficia de o opțiune alternativă poate atrage ocazii pierdute de a genera mai multe venituri.
Conceptul de informație asimetrică. Esența conceptului este că piața efectiv funcțională nu este simetric orientată spre informare (adică informațiile nu sunt transparente pentru toți participanții la piață în mod egal). Participanții individuali de pe piață pot deține anumite informații inaccesibile altor participanți pe piață. Acest lucru face ca poziția lor să fie mai competitivă, iar decizia luată este mai eficientă.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: