Biblia și Islamul »biblioteca creștină mare

Evanghelia conform apostolului Pavel

Predică Evanghelia

Numele lui Pavel poate provoca o reacție dublă. Musulmanii sunt fie nu au auzit nimic despre el, sau l-au cel mai mare personaj negativ din istoria creștinismului ia în considerare. Ei pot spune că Pavel a venit cu o doctrină pe care Isus nu a predicat-o niciodată. Cercetătorii musulmani s-au bucurat de citirea unor articole critice. În valoare de unele articole eretice a apărut în ziarul Londra sau New York, puteți fi sigur că toate acestea se vor vedea imediat, complet tradus și republicat în publicațiile din Orientul Mijlociu. Din păcate, oamenii de știință occidentali au făcut prea multe declarații care neagă poziția prețioasă a credinței creștine.

Nu trebuie să ne cerem scuze pentru Paul. El era un slujitor credincios al lui Isus Hristos.

Va trebui să clarificăm multe cuvinte, începând cu numele Domnului nostru. Cuvântul "Hristos" a venit la noi din textul grec al Noului Testament. Este traducerea cuvântului ebraic "Mesia". Atunci când traducem Noul Testament în majoritatea limbilor lumii islamice, cuvântul "Hristos" este transmis ca "al-Masih", ceea ce înseamnă "Mesia".

"Isus" sau "Yesua" în arabă, este un alt cuvânt care nu spune nimic musulmanilor. Prin urmare, este mai bine să explicăm totul dintr-o dată, mai degrabă decât să luăm dreptate. Numele Isus, sau Yesua, înseamnă Mântuitorul. În traducerea arabă a Bibliei, numele Domnului nostru este Yesua al-Masih. În Coran, Muhammad se adresează Domnului nostru "Isa". Prin urmare, litigiile sunt în curs de desfășurare. Sunt destul de sigur: nu ar trebui să folosim acest nume. Acest cuvânt are prea multe sensuri și nu putem să-l eliberăm de toate nuanțele laterale. Cu alte cuvinte, când spui "Isa al-Masih", spui înțelegerea islamică a lui Mesia. Și nu poți scăpa de acest sens. Cuvântul "Isa" în arabă nu are sens deloc. Dar numele "Al-Masih" are o rădăcină arabă și înseamnă "uns". Prefer să-l chem pe Domnul nostru Isus Mesia. Amintiți-vă, trebuie să dezvăluiți întotdeauna sensul cuvântului Isus (Mântuitorul), în orice limbă vorbiți.

De ce mă ocup de asta? Pentru că ați lăsat imediat musulmanului să știe că persoana despre care vorbiți nu este doar un profet, așa cum cred. Trebuie să explice că Isus este Mesia, Yesu Al-Ma acum - acesta este Mântuitorul, în arabă „Al-Muhalles“. Folosind acest cuvânt, explicați musulmanilor că creștinismul este religia răscumpărării. Aceasta este cea mai izbitoare trăsătură a credinței noastre. Vă așteptați ca numele Domnului nostru să fie Mântuitorul. Când sa născut Isus, îngerii l-au predicat în acest fel: „vi sa născut în cetatea lui David un Mântuitor, care este Hristos Domnul“ (Luca 02:11).

Un fel de explicație se găsește în paginile Bibliei. Când îngerul sa întors spre Iosif, el a spus: "El își va scăpa poporul de păcatele lor" (Matei 1:21). Apoi se menționează numele Emmanuel, ceea ce înseamnă că "Dumnezeu este cu noi". De aceea, folosind numele biblic, interpretați-o, explicați-o în orice lucrare evanghelică.

Apostolul Pavel declară că el este ales de Isus Hristos pentru a deveni apostol. În arabă, apostolul este Rasul. Muhammad este numit Rasul. Esența Islamului este următoarea: "Eu mărturisesc că nu există Dumnezeu decât Allah, iar Mohamed este apostolul lui Allah". Deci, acum privim pe Pavel ca o persoană foarte specială. El este un apostol "ales și trimis de Dumnezeu". În araba, Dumnezeu este "Allah". Este firesc să ne așteptăm ca unii creștini să nu fie de acord cu acest lucru. Cred că se înșeală. Mai întâi de toate, în araba nu există nici un alt cuvânt pentru Dumnezeu, cu excepția cuvântului "Allah". În plus, acest cuvânt a fost folosit cu mult înainte de apariția islamului. Allah este o rădăcină și un sinonim pentru ebraicul "Elohim". Prin urmare, nu aparține numai musulmanilor. În secolul al XIX-lea, savanții americani și libanezi care au tradus Biblia în arabă au decis să folosească cuvântul "Allah" pentru a desemna pe Dumnezeu. A fost o decizie înțeleaptă.

În versiunea araba a Scrisoarea către Romani, cuvântul „Injil“ este folosit pentru a se referi la Evanghelie, iar acesta este sensul mesajului. Evanghelia - vestea bună că Dumnezeu a decis să facă de dragul mântuirii omului și modul în care sa încheiat în întruparea Fiului lui Dumnezeu, în suferința lui, moartea dureroasă și învierea miraculoasă.

Cel mai probabil veți întâlni imediat o înțelegere incorectă a evangheliei de către musulmani. Ei cred că a fost o carte care "a coborât" din cer la Mesia. El a acceptat pur și simplu și a fost ales să o predice copiilor lui Israel. În aceasta, conform Coranului, a fost misiunea lui Mesia. Și nici un singur cuvânt despre răscumpărare!

Când Pavel numește "Injil" vestea bună a lui Dumnezeu, el afirmă prin aceasta că este de origine divină. Vestea bună este atribuită nu numai la Isus Mesia, dar Dumnezeu Tatăl: „Care [Evanghelia] a promis înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi“ (Romani 1: 2). Nu trebuie să uitați că Evanghelia este Evanghelia lui Dumnezeu. Și nu fi deranjat de interpretarea greșită a evangheliei de către musulmani. Biblia noastră este Evanghelia lui Dumnezeu și Evanghelia Fiului Său, și cele două definiții nu se contrazic reciproc. Desigur, nu ar fi nici o evanghelie, dacă Fiul nu este născut din Fecioara Maria, nu a suferit sub Ponțiu Pilat, nu a fost răstignit, a murit, nu a fost îngropat și a înviat. Evanghelia este mesajul Fiului lui Dumnezeu.

Când spunem "Fiul lui Dumnezeu", facem ceva teribil în ochii musulmanilor. Ei consideră că este blasfemie. Aceasta se numește evadare, care în arabă înseamnă cel mai groaznic păcat pe care o persoană îl poate comite în relație cu Dumnezeu, capul tuturor lucrurilor, adică permiterea lui de a exista.

Musulmanii îl înțeleg pe Dumnezeu ca pe unul singur într-o singură persoană.

Ei nu înțeleg cum poate acest Dumnezeu să aibă un Fiu. În Coran există un verset care spune că "El nu a fost conceput și El nu concepe". Cu alte cuvinte, musulmanii au o înțelegere foarte ciudată a Trinității creștine: ca Dumnezeu, Maria și Isus.

Coranul afirmă că Maria, care a conceput de la Duhul Sfânt, a dat naștere lui Mesia. Dar musulmanii insistă că era doar un om. Mai mult, din descrierea Duhului Sfânt dat în Coran despre natura sa divină nu se poate concluziona. Potrivit islamului, Dumnezeu este singura persoană în sensul complet al cuvântului. Această doctrină este discutată mai detaliat în a doua parte a acestei cărți.

Pavel spune: "Domnul nostru Isus Hristos". Cine este Domnul nostru? Musulmanii nu-i plac acest cuvânt atașat lui Isus Hristos - Mesia. Ei folosesc cuvântul "Domn" numai în relația cu Allah. Cum poți să-i spui lui Isus Rabb? Doamne? Pentru ei, El pur și simplu umple (profetul) și rasul (apostolul) lui Allah.

„Cine a fost coborât de la David, după trup și desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea din morți, Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 1: 3-4).

Aici musulmanii protestează furtunoasă, căci conform tradiției coranului și a tradiției musulmane, El na fost niciodată răstignit. În Coran există un verset în care se spune că dușmanii nu l-au răstignit, ci pe cineva asemănător cu El. În conformitate cu unele legende, musulmanii cred că Iuda Iscariote a fost răstignit pe cruce. Ei susțin că Dumnezeu, trimițând un astfel de mare Rasul (apostol) ca Isus, fiul Mariei, nu l-ar lăsa niciodată să-L răstignească.

Nu toți musulmanii se opun faptului că suferința are o valoare de răscumpărare. Shiții din Iran și Irak tratează acest gând cu mare respect. Ei sunt urmașii lui Ali, ginerele lui Mohamed, al patrulea Khalifa, care a fost ucis în timpul războiului civil, care a avut loc la scurt timp după moartea lui Mohamed.

În lumina ultimei propoziții a fragmentului Epistolei către romani, citat de noi, puteți spune despre situația istorică din acea vreme. În Orientul Mijlociu, aici și acolo, drumurile romane sunt încă păstrate. Ar fi util să vorbim despre mulți oameni - imigranți din Iordania, Siria, Liban și Palestina și stabilit la Roma. Sarcina noastră principală este găsirea unor teme comune care vor ajuta Evanghelia printre musulmani. Amintiți-vă că acestea sunt o istorie foarte onorată, în ciuda faptului că înțelegerea lor despre istoria biblică este în mare parte distorsionată, iar distorsiunile au devenit o tradiție și o tradiție. Creștinii care lucrează în rândul musulmanilor trebuie să cunoască bine istoria sacră, în special în ceea ce privește regiunea mediteraneeană în epoca primei Biserici. Nu este întâmplător faptul că creștinismul tradițional este adesea numit credință istorică.

Articole similare

• Iubiți-vă pe Dumnezeu și faceți cum vreți "biblioteca creștină mare

• Este căsătoria obligatorie sau de dorit 7748, căsătoria în Islam, articole

Trimiteți-le prietenilor: