pe piesa lui L. Titova și A. Starotorzhsky
Cortina este închisă. Pe scenă, actorii de la Del Arte ies și cântă melodia lor. La sfârșitul cântecului, ei deschid perdea.
Anastasia Apuchtina - Elena Vorobieva
În întuneric, actorii au pus măști
Și recuzita se desfășoară în grabă în locuri.
Ultimul aspect arborează foile de script.
Și un amestec de realitate și basme începe să trăiască.
În imaginea grotescă a unui erou absurd
Se ascunde inteligent de la viata prototipului.
Și acest lucru este întotdeauna cazul: o parte a adevărului se află într-un basm
Iar esența sub mască deghizează stratul după strat.
Care este adevărul despre basmul nostru?
Vă sugerăm să vă uitați atent,
Și încercați-vă într-o glumă pentru a vedea
Prin umorul adevărului, umbra aripilor se ascunde.
Pe scenă, dacha regală și grădina înconjurătoare. Pe banca din grădină se află o prințesă plictisită. Slujbașul de onoare se plimbă în jurul ei, vorbind instructiv.
Cum poți fi trist?
Daria Donina - Maria Hotuleva
Maid de onoare:
Printesa,
Pentru tine, a construit un palat în mijlocul pădurii,
Patruzeci de constructori au lucrat pentru a accelera procesul,
Treizeci de viței sunt achiziționați pentru a vă mări greutatea
Și cinci artiști de circ au sosit, doar pentru distracție.
Refren:
Prințesa:
Oh, de ce, spune-mi!
Maid de onoare:
Oh, cât de minunat, arăți!
Prințesa:
Dar cât de trist, plictisitor și ridicol!
Aici, din nou, să stați toată vara,
Uită-te la toate aceleași păsări și pești,
Toți aceiași nori.
Și din nou pentru a vedea pozele vechi.
Viața a devenit o rețea web,
În el, Sigismund este în rolul unui păianjen!
Maid de onoare:
Excelent!
Sau poate putem roșia cu trandafiri?
Vă invit să vă arătați cât de mult pot, dar poate fi văzut în zadar!
Pot să dansez sau să citesc poezia - cum să te distrezi este neclar.
Prințesă, dacă te rog, ești teribil!
Maica de onoare: Înălțimea voastră, sunteți din nou trist și tatăl tău, regele nostru, ne-a ordonat să ne distrăm.
Printesa: Bine, te distrezi, dacă ai ordonat.
Maica onoarei: Scuzați-mă, Înălțimea voastră, dar trebuie să vă distrați. Este doar necesar pentru sănătatea ta. Prin urmare, am fost plasați în această dachă, astfel încât să respirați aer curat, să mâncați fructe de pădure din grădină și să vă distrați.
Prințesă: Nu sunt bolnav.
Maid de onoare: Da, dar tu esti intotdeauna atat de trist si palid, ca nu poate sa te ingrijoreze decat de rege. Esti singura lui fiica si te iubeste atat de mult incat este gata sa-ti indeplineasca orice dorinta! Dar nici măcar nu vrei să dorești nimic.
Prințesă: Și ce pot să vreau? Am totul. Nici măcar nu știu pentru ce altceva aș putea dori? De asta m-am plictisit.
Maid de onoare: (spune cu blândețe și falsă) Ei bine, cum te poți plictisi? E atât de frumos! O astfel de soare, așa de nori! În jur de păsări, flori, fructe de padure! Dar un pește înotă în iaz!
Prințesă: Deci ce? Și acel an a fost același: păsări, pești și fructe de pădure. Și anul viitor va fi același, și în zece ani, și întotdeauna. Uite, furnica se târăște, roșie ca anul trecut. Și el se târăște pe aceeași cale și ca și mai înainte, de la stânga la dreapta. Plictiseala este imposibil! Și se pare că și tu și păzitorul de anul trecut m-ai pus într-o batjocură din nou. Paznicul!
Apare un gardian fără suflare.
Garda: Sunt aici, Înălțimea voastră!
Prințesă: Vezi, aceeași. (Către gardian) Ei bine, du-te.
Garda: Unde, Înălțimea voastră?
Prințesă: Unde stăteam.
The Guardian: (foarte surprins) Asculta! (Ieșire).
Maid de onoare: Dar avem ceva nou!
Prințesă: (interesată) Ce?
Maid de onoare: Pe mine o rochie nouă și banca ta a fost pictată albastru.
Prințesă: Spune-mi ce știri! Același lucru este pentru mine un motiv pentru distracție. În lateral. Cum ma deranjat. (Fraulein). Ascultați, aduceți-mi ceva rece de băut.
Maid de onoare: Doctorii te-au interzis.
Prințesă: Fugi, marș!
Maid de onoare: Asculta! (Este dus de o săgeată.)
Un gardian înspăimântat rulează în jurul valorii, cu un stiucă în gata.
Garda: Ce sa întâmplat, Înălțime?
Prințesă: Nimic, du-te.
The Guardian: Da! (Ieșire).
Prințesa: Casa nebunilor este plină. De asemenea, doresc să nu fiu lipsit.
Câmpurile lui Milușkov - Paul Miluskov
Cerul era albastru, iar acum banca,
Bucuria, râsul era pretutindeni și acum trist.
Atâta aur în jur, chiar și această udare!
Și un leagăn, un gard și o nuci de migdale.
Inghetata, dulciuri, limonada rece,
Casa regală, încă, și grădina regală.
Nu vreau nimic, am servitori de îngrijire,
M-am săturat de tot, până la sughițe.
Poate că în curând vor trece la argint și platină,
Și banca va fi repetată, într-o culoare galben strălucitoare.
Și toată lumea va fi pentru cină, mânca proaspete de vițel,
Și voi muri de plictiseală pe bancă în patruzeci de ani.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: