Organizarea ca sistem dinamic

Dinamica este dezvoltarea sistemelor organizaționale și a mișcării lor spre noi scopuri, sub influența influențelor care le sunt aplicate. Organizațiile dinamice care se dezvoltă sunt caracterizate de dorința de a crește în mod constant ritmul dezvoltării lor, de a conduce noile tehnologii, de a spori productivitatea, de a extinde gama de sarcini care trebuie rezolvate și de a dezvolta noi piețe pentru a obține profituri suplimentare.






Un sistem dinamic care se dezvoltă trebuie să fie într-o stare de echilibru stabil, dar acest lucru nu înseamnă că acesta este staționar. Căutând sustenabilitate, continuă să se îmbunătățească și să se dezvolte.
Organizarea dinamică este reprezentată de o anumită secvență de combinare a acțiunilor, operațiilor, etapelor, etapelor, fazelor, ciclurilor într-un proces general. În principiu, orice sistem organizațional este interesat de trecerea la o stare stabilă și stabilă a existenței sale.
Forma existenței dinamice a unei organizații este un proces, o singură mișcare consistentă și calitativ definită a sistemului. Procesele în care participă sistemul pot avea loc atât în ​​forme organizate, cât și neorganizate. Procesele neorganizate sunt distructive. Ele duc la o încălcare a echilibrului sistemului și a distrugerii acestuia. Păstrarea echilibrului și a integrității sistemului asigură procese organizate. Formarea proceselor organizate, ordonate intern este definită ca o organizație sau proces dinamic.
Elementele componente ale procesului sunt faze (etape), etape, acțiuni și operații.
Faza este o parte calitativ definită a procesului, trecerea de la o fază la alta presupune schimbări calitative semnificative în organizație. Etapele sunt evidențiate doar într-un proces orientat spre rezultate.
Acțiunea este o parte elementară a procesului care este sigur din punct de vedere calitativ (de exemplu, o conversație cu o persoană care intră la locul de muncă este o acțiune în procesul de interviu, dar nu ca parte a procesului de personal ca întreg). Operațiunea este un set de acțiuni interconectate (căutarea partenerilor, executarea documentelor).
Având în vedere că organizația este un sistem dinamic, este important de reținut că principalele elemente ale blocului de orientare a procesului sunt funcții, sarcini și probleme. Funcția este un tip definit calitativ al existenței dinamice a organizației, care asigură un rezultat stabil al unui rezultat semnificativ pentru sistem. Sunt funcții care creează o orientare stabilă și pe termen lung a procesului realizat de sistem.
În punerea în aplicare a procesării orientate, ciclurile universale și repetitive sunt de o importanță capitală.
Universal sunt considerate cicluri generale. În acest caz, următoarele sunt frecvente: compoziția etapelor, secvența alternării lor.
Ciclurile repetate, reproduse repetat, constituie procesele ciclice corespunzătoare. În acest caz, ciclul include un ciclu complet de etape repetate.
Intervalul de timp este intervalul dintre două puncte în timp, care stabilește locația specifică a proceselor, etapelor, etapelor, perioadelor, operațiilor și acțiunilor. Procedura este o anumită secvență reglementată a procesului, care stabilește cursul propriu-zis al procesului, alternanța etapelor, operațiunilor, acțiunilor.






În existența sa, fiecare sistem viu suferă un anumit ciclu de viață, care include fazele de la educație până la moartea sistemului. Pentru fiecare fază a ciclului de viață, propriile procese definite calitativ, care diferă în direcția și viteza schimbărilor apărute în organizație. Astfel, putem vorbi despre clasificarea proceselor pe faze ale ciclului de viață al sistemului:
1. Procesele de formare a organizației ca o nouă certitudine calitativă. Ei au puncte de pornire și de sfârșit clar fixate: "sistemul începe să se formeze" și "sistemul este complet".
2. Procesele de creștere a sistemului asigură o creștere a parametrilor cantitativi și o extindere a scalei sistemului.
3. Procesele de dezvoltare a sistemului presupun îmbunătățirea calitativă și creșterea nivelului de organizare (trecerea de la un nivel scăzut de organizare la unul de nivel înalt).
4. Procesele de funcționare a sistemului la același nivel de organizare și cu aceiași parametri ai sistemului. Punctul de plecare al procesului este realizarea unei stări adecvate a caracteristicilor cantitative și calitative. Ultimul este începutul trecerii la un alt nivel al funcționării sistemului.
5. Procesele de declin se caracterizează printr-o scădere a parametrilor cantitativi ai sistemului și o micșorare a scalei acestuia.
6. Procesele de regresie a sistemului sunt determinate de deteriorarea caracteristicilor calității sistemului și de scăderea nivelului organizării acestuia. Există o tranziție de la un nivel ridicat de organizare la un nivel scăzut.
7. Procesele de distrugere a sistemului conduc la pierderea certitudinii calitative a organizației. Sistemul de control nu este capabil să mențină o stare de echilibru.
Trecerea la un mod durabil de operare este un obiectiv existent în mod obiectiv dezvoltarea construit oricărei organizații, a căror realizare este echivalentă cu achiziționarea de noi resurse, a reduce cifra de afaceri de personal, reducerea numărului de reorganizări, reduce conflictele.
Organizațiile dinamice se caracterizează prin adaptabilitatea la orice schimbări în mediul extern și intern.
Organele de conducere ale organizațiilor în curs de dezvoltare dinamică ar trebui să ia în considerare următorii factori atunci când lucrează pe o piață globală:
1. Leadership. Conceptul tradițional de conducere implică un manager strict formalizate operațiuni, ale cărui responsabilități includ: formularea problemei, oferind subordonatilor resursele necesare pentru a rezolva problema, o recompensă pentru obținerea de rezultate pozitive și vina pentru lipsa de performanță.
2. Dezvoltarea organizației. Conceptul tradițional de planificare a dinamicii dezvoltării organizației se bazează pe repartizarea sarcinilor și determinarea timpului de implementare a acestora.
3. Orientarea spre client. Cel mai important aspect al interacțiunii unei organizații dinamice este calitatea produselor sau nivelul de servicii pentru clienți. Activitatea organizației ar trebui să fie orientată către cerințele în continuă schimbare ale consumatorului.
4. Noile tehnologii. Într-o piață slab dezvoltată, reînnoirea producției se produce pe măsură ce echipamentul devine moral. Noile tehnologii de piață ar trebui integrate în toate procesele, inclusiv în conducerea organizației.
5. Structura managementului organizației. Conceptul de management implică existența unei structuri centralizate și a unei anumite ierarhii a managementului organizației, care prevede distribuția verticală a puterii și subordonarea executorilor persoanelor care ocupă un post superior.
În condițiile moderne, instituirea unui sistem de management organizațional pentru un mod de operare dinamic este o garanție a bunăstării și a succesului acestuia.
Procesul ca o schimbare constantă a statului este determinat în timp, în timp, iar când este dezvăluit esența, compoziția, conținutul este reprezentat de o serie de fenomene sau evenimente. În același timp, principalele diferențe organizaționale dintre aceste două concepte sunt că fenomenele sunt în mod inerent obiective, iar evenimentele conțin sau permit posibilitatea participării subiective la organizație. Aceasta explică natura obiectivă, mixtă și subiectivă a organizației, formarea și dezvoltarea relațiilor cauză-efect între manifestări, determină locul și rolul lor în implementarea și prezentarea procesului de organizare. Prin urmare, organizarea dinamică ca proces poate fi pe deplin definită și reprezentată ca o succesiune a fenomenelor care apar.

Prelegere, abstract. Organizarea ca sistem dinamic este un concept și un fel. Clasificare, esență și caracteristici.

Conținutul cărților se deschide aproape







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: