Cum de a construi un yaranga
Chukchi au spus de mult: "Jocul, copilul învață să trăiască". Această formulă determină, de asemenea, caracteristicile cărții noi A. Kymytval "Cum de a construi un yarangu", care a fost tradus de Yu Kushak.
Colecția se deschide cu un ciclu poetic "Această sărbătoare este veselă - kilții". Protagonistul său preferă să-l educe pe poet pe exemple specifice. Aici urmează tradițiile poporului său. Copiii Chukchi nu au fost educați cu edificări. Nimeni nu le-a spus în mod specific cum să facă sanie. Nimeni nu a fost instruit în abilitățile de vânătoare. Copiii de la o vârstă foarte fragedă au urmat mișcările părinților lor și au reușit să se repete, adesea în jocuri. Astfel a fost transmisă experiența generațiilor mai în vârstă. În multe privințe, eroii din Kymytval și lumea din jur vor învăța prin acțiune.
Până acum, Kymytval era cunoscut ca poet. Cartea "Cum de a construi un yaranga" introduce întâi povestile ei și miniaturile lirice în proză. Scriitorul a mers pe o expediție folclorică de mulți ani. Motivele folclorice au fost clar descrise în poemele sale "Ascultarea muzicii" și "Povestea lui Waket".
Colecția cuprinde patru povești. Trei dintre ele sunt dedicate animalelor. În folclorul Chukchi, povestiri despre animale și păsări au fost larg răspândite. Adesea, în basme, fiarele au ajutat oamenii. Înarmați cu putere magică, ei au ajutat tundracii să vâneze și să pescuiască. Și rolul personajului negativ în lucrarea orală a lui Chukchi a fost cel mai adesea jucat de Kela - spiritul rău. În tot felul de încercări de a deranja oamenii, el a încercat, de obicei, să răpească sau soții, sau copii. Lupta unui bărbat cu o Kela este o temă a basmei "Copilul de fier".
Din lumea basmului în viața reală reveniți miniaturile lirice ale cititorului. Ei spun că o mică eroină devine o tundră reală. Toate situațiile neobișnuite ale fetei se compară cu cazurile deja cunoscute. În miniaturale, multe trăsături de caracter național și tradiții Chukchi, trăsături ale educației tundre, de exemplu, în romanul "Muhomoras", au fost transferate cu succes.
Iar colecția se încheie cu o poveste poetică "Fidgetul meu - Ilyukine". Cititorul este deja familiarizat cu traducerea lui R. Dobrovenski, emisă de editura Magadan. Totuși, povestea a fost publicată sub un alt nume - "Fidget".
Dar poetul nu și-a putut realiza pe deplin planul. Și nu numai că tranziția sa transformat dintr-o descriere a tundrei în impresii de oraș. Nu au fost suficiente detalii de trai. Au existat puține exemple concrete. Cel mai paradoxal lucru este că, în povestea unei fete cu un caracter neliniștitor, descriptivitatea a predominat.
În noua versiune, Kymytval, împingând granițele narațiunii, a obținut mai mult dinamism. Compoziția povestirii sa schimbat și ea. Au apărut digresiuni lirice. În excursii mici, poetul a împins diferite opinii despre Neposed. Și imaginea lui Ilyukine sa dovedit a fi mai completă, mai completă.
În spatele agitației și neliniștii externe, curiozitatea, setea de descoperiri și creativitate au fost uimite. Nu vreau să încerc tot ce face mama ei: să îndrepte piei de căpriori înțepați, să taie blănurile, să coasă flapurile cu un fir de vene. O mare parte din fata nu functioneaza. Dar aici este caracterul lui Ilyukine. Perseverența, perseverența este trezită în ea.
În mod evident diferit de cel vechi, este noua traducere a lui Yu Kushak, care transmite cu exactitate principalele caracteristici ale personajului Neposedy - viitorul creator care visează despre armonie dintre natură și om.
// Lit. Rusia. - 1987. - 25 decembrie. (Nr. 52).
Trimiteți-le prietenilor: