Un sfert de secol fără Olga Berggolz
Îmi amintesc, în titluri ale Bergholz, chiar dacă nu în arhivă, iar canapeaua din apartamentul ei pe malul râului Negre, chiar și cu ea, am găsit o scrisoare la viitorul profesor Boris Ivanovici Bursova din fata Kareliană. El a scris că tovarășii din prima linie nu cred în cunoștința sa cu un astfel de poet. Da, blocada ei a fost marcată de cea mai mare recunoaștere populară. Ea a simțit în acest fel, spunând ceea ce a devenit pentru oraș și cetățeni „iar mândria lor nu a retinut că oamenii obișnuiți au intrat destinul, orașul meu, în titlul de poet.“
Alții au scris și, de asemenea, am scris despre fetița ei civică și poetică din cartea despre blocada radio ("Vocea lui Leningrad"). Prima ediție a cărții a ieșit în viață în 1975. Printre fotografiile plasate în această ediție a fost un portret al lui Olga Berggolz (1942). O femeie tânără care a devenit subțire, tristă, arată strict și hotărât (vezi fotografia de mai sus). Ea a spus deja cuvântul ei, se simte ca una dintre blocade, mult supraviețuit, dar neclintit. Și din nou: este bine, în ciuda a tot ceea ce este, este clar că nu numai durerea o ține, dar are un sentiment minunat. La sfârșitul războiului, cel mai bine, în opinia mea, poemul "Calea ta" (1945), Berggolts va spune cu convingere și drept: "Ce poate face inamicul? Distruge și ucide. Și numai asta. Și pot iubi. "Știu: a iubit această fotografie, pentru că ea a comandat 30 de exemplare din cartea mea, și-a dat portretul prietenilor ei (în acel moment nu erau copiatoare și era ușor să reînsufleți și cartea era ieftină).
În poemul post-blocadă "Calea ta" Berggolts a spus despre poeziile ei: "Din sufletul sufletului meu mi-am rupt versetul, fără să-i salvez viața". Acest lucru se aplică în întregime la "Nod", în special secțiunile "Memorie" și "Test". Primele poeme au fost poeziile dragostei - "Am luat un murdar, sumbru, cu un condamnat delirios, cu un gând întunecat. "," Am ascuns secret și amar. "" Nici argintul, nici aurul, este clar pentru toți, nu voi trăi cu voi. “. Aceste poezii au ridicat întreaga carte peste document, tonul lor confesional a făcut "Knot" o piatră de hotar în dezvoltarea poeziei lirice rusești. Au fost Berggolts, în plus față de "suferința împărțită" (cu orașul, cu oamenii), inclusiv durerea pentru Akhmatova, a cărui reproșare nelegiuită a experimentat adânc și experiențe personale uriașe. Am îngropat eu doi copii. A treia fiică a fost ucisă / - înainte de naștere - închisoare. " Și, de asemenea, "o cântare care nu a fost cântată asupra fiicei, concepută de blocada pe timp de noapte". Au existat, de asemenea, pierderi de alte persoane dragi pentru ea: una - în Gulag, altul - în prima iarnă blocada, în cele din urmă, ultima drama familie, boala.
"Nimic nu este uitat" legat de întreaga sa viață, și nu de nimeni, deși o întindere foarte importantă. "Și vă spun că nu există ani ani îndurați. Insistă ea. Oricum, nici blocada nu a închis în sufletul ei ceea ce se confrunta cu poetul înainte de război. Prin urmare, "sunetul liniștit al lanțurilor" din cântecul ei și "dragostea, ca un convoi, cu mine". În 1952 într-una dintre cele mai romantice „Scrisori din drum,“ ea scrie (cu Volga-Don): „Inima mea este înconjurat de săpat adânc, ghimpe, iar turnul de patrulare se ridica deasupra ei.“
Dragostea lui Berggolz trece prin tot. "Și marginea fericirii, ca un banner pe care-l sărut" - astfel încât nimeni nu a vorbit despre cel mai înalt sentiment uman înaintea ei. Și Tsvetaeva este diferită. Și Akhmatova. Bergholz atitudinea la erou (dacă Boris Kornilov, Molchanov și G. Makogonenko) s-ar putea schimba, dar presiunea poetică a fost sinceră și mare, atât în acceptarea - „M-ai avea, dar celălalt, care nu a fost conștient de deșert“, și în respingere - „nu mă stânjeni acum, nu sunt uitate, / nedemn de linia mea / fără a fi dorit / nu mort, / nu hrănite în mâinile probleme.“ Un caz rar de intonație distinctă Akhmatova este scăldat în deschiderea uimitoare a inimii unei femei rănite și mândre.
Nu vom corecta și îndrepta calea lui Olga Berggolts. Ea credea în idealurile strălucitoare ale părinților. Cuvinte despre comunism, fraternitate universală la fel de natural în aceste versete (și poemul „Pervorossiisk“), precum și aproape completă absență Ahmatova, care nu au știut (personal) că această „școală, copac, pionerotryad“. Cea mai importantă pentru a vedea în poezie Berggolz nu este temporară și superficială, nu repetarea clicherilor și a clestelor din timpul său, ci ceea ce și-a exprimat îndoielile și durerea. Ca urmare a Osip Mandelstam ( „Noi trăim sub el nu simtind țară“) din literatura ei a scăpat a devenit formula epocii totalitare, și rezultă în mare măsură:
Nu, nu din cărțile slabe ale noastre,
Ca sume cerșetoare,
Veți învăța cum trăiesc greu,
Cât de imposibil am trăit.
Poezia lui Berggolz a fost depășirea acestei "imposibilități". În versete din cartea „Nod“ în „drum“ în bucla „Volga-Don“ Bergholz, așa cum am văzut, nu a fost înșelat în principal, este văzut, de exemplu, ceea ce este „comunismul clădire“, care, alături de în constructorii păstorii urmăresc focul fixat. " Aceste versete explică de ce a devenit Bergholz „muza blocadă“ și nu poate fi rupt prin atât de multe boli, dar, de asemenea, tachinat dușmanii săi: „Eu nu ciocanul chiar și un cârlig pe care să mă spânzur. Nu constrâns. “. Era talentată de la Dumnezeu. O victorie a ajutat circumstanțe propria ei generozitate: „Am inima lui nu a cruțat nici melodia, nici durere, nici prietenia, nici pasiune. “.
În mai 1970 am fost la cea de-a 60-a aniversare a lui Olga Fedorovna. Părea nesănătoasă, adună o cameră plină de oaspeți. Invitațiile erau în numele ei. Îmi amintesc cât de în vârstă Antokolsky stătea în fața ei pe genunchi, cum a fost citită poezia ei și prietenii poetului ei au vorbit. Apoi, unul dintre vechii ei prieteni cu o fată, nepoata ei, cu un coș în mână, sa urcat pe scenă. cu ceapă. Sa dovedit că în blocadă, Berggolz ia dat prietenei un bec. Și acum a fost returnat un dar prețios "de sute de ori".
Să ne dăm astăzi și datoria noastră față de dragul nostru Leningrad, petechurzhenka (prin naștere) pentru tot ce a făcut pentru orașul ei, pentru Rusia, pentru poezia rusă.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: