exclamă el, așezându-l pe pernă. Gura îi continuă să o absoarbă literalmente și ea îi tremura în mână. Cam cu dexteritate rostogoli pe partea lui, din nou muiată degetele în brandy și a început să masaj sfarcurile ei până când ea arcuit și mâinile încleșta foile încâlcite.
Cam se uită la ea și își văzu ochii, larg deschisă, umedă, îndreptată spre degete, condusă de nebun.
- Mă vrei, nu-i așa? - A fost o declarație de victorie, nu o întrebare.
"Da ... nu ... la naiba ..." a suflat ea.
Vocea îi tremura în timp ce își pipăia sfârcul și simțea că furia în furia ei se îndreptase spre o dorință incontrolabilă. Nu se poate nega plăcerea de a privi jocul de sentimente pe fața ei, Cam sa desprins de pe piept. Răspunsul a fost un supărat.
- Calmează-te, Helen, șopti el, alunecându-și mâna peste burtă. "Lasă-mă să te iubesc." Așa cum am fost destinat.
Mâna a alunecat chiar și mai jos, mângâind prin țesătura unei cămăși de noapte un triunghi de bucle blânde. Cam simțit fără rușine, incredibil de emoționată de dorința neajutorată pe față, în respirație, în tremurul ei. Ea se rosu, refuzând să-și întîlnească privirea când o atingea și voia să citească gândurile lui Helen. El este atât de aproape încât să-l stăpânească.
L-ar opri? Și se poate opri? Nu, nu este. Au fost deoparte de prea mult timp. Noaptea a fost prea rapidă. Impulsul atinge un ritm furios, carnea tremura, dar Cam continuă să-i mângâie pe Helen oricum, alunecându-și mâinile peste corpul ei, idolând-o. Și a încercat să nu-i lase să-și rupă inima, să-și salveze o mică parte din el însuși, în timp ce primea ceea ce voia atât de des cu disperare.
Dar nu ar fi lucrat pentru el. Cam a înțeles imediat acest lucru. El a admirat reacția ei la atingerea sa; ca un fior fierbinte, un frison a alergat prin trupul ei, în timp ce îi smulgea pielea de la gât la piept, apoi la stomac și înapoi.
Se forțase brusc să se oprească și se așeză pe tocuri. Țesătura de lână a pantalonilor se întindea peste mușchii puternici ai coapsei și carnea excitată. Helen suflă răgușit și intermitent, iar noaptea ei se deschise, iar părul îi aruncă. Nu-și mai ascunde dorința.
Cam a fost atât de încântat să vadă asta. Oh, da! Forțându-se să respire mai uniform, el o privi cu o privire și o văzu din nou. A încercat fără succes să miroasă cămășina de noapte, dar cârpa umedă se lipi de sfârcurile umflate, creând o imagine mai senzuală.
"Doamne, ești foarte frumos, Helen!" O asemenea frumusețe rafinată! O pasiune nemaipomenită.
Furia îi revărsa din nou în ochi.
- Deci te gândești la mine în felul ăsta, Cam? A șoptit. Durerea și amărăciunea ei l-au străpuns ca un cuțit ascuțit. - Sunt ca mama mea, nu-i așa? Nu poți să te bucuri de o femeie, știind că e dragă pentru ea? Că vrea doar tu?
Pentru a nu-i auzi cuvinte insuportabile, Cam și-a apăsat mâinile la spatele patului și iarăși a căzut la buze într-un sărut furios. Ținând cu o mână, el a tras în sus tivul cămașă de noapte, dar atingând apa fierbinte cu degetele între picioarele ei, a constatat că, prin urmare, Helen uimită și cu mine.
Îl aștepta deja. Mirosul dulce și chinuitor al dorinței sale îi umplea nările, aproape fără a privi resturile de auto-control. Vroia să se arunce imediat în ea, să se dărui lui Helen. Dar nu a putut.
Încet, foarte încet, și-a alunecat degetele în sânul ei. Atât de strâns încât părea că-l atrage în sine. Poate că această metaforă senzuală trebuie să caracterizeze toate relațiile sale cu Helen.
El a sărutat-o și a strigat din nou. Cam se întoarse înapoi, ridică o mână pe buze, umezită de dorința ei, iar înfățișarea lui înțelegătoare îi întâlnise ochii. Helen făcu o mișcare ciudată și se uită departe. Își apucă mâna și o apăsă în carne, extrem de emoționată.
- Luați-mă, Helen, șopti el. "Nu mai vorbi".
De data aceasta îl privi neclintit.
- Vrei să fiu nerușinată, Cam? Vrei să mă iei ... să-ți stingești dorința fără intimitate și onestitate? "Fără a auzi răspunsul, Helen se răsuci sub el, și-i eliberează din nou mâinile. - Asta vrei? Asta e ceea ce sunteți gata să acceptați?
Durerea și indignarea ei erau ultimul paie pentru Cam.
- Nu știu, a recunoscut el în întuneric. Știu doar că am nevoie de tine, Helen. Și pentru a vă aduce, sunt gata pentru orice ... să vă plătesc, să vă căsătorească sau să vindeți sufletul însuși diavolului.
- Ai de-a face cu diavolul în condițiile lui, Cam. Dar condițiile mele. Puteți păstra banii, inelul și sufletul! Își ridică cămașa, expunând coapsele, burta, pieptul până când era complet goală, până când Cam simțea că nu putea respira și nici nu se gândea.
Își trase brățara pe pantaloni, le-a tras împreună, și-a eliberat carnea și, în cele din urmă, a căzut pe el.
- Cred că ți-e frică de adevăr, șopti ea. "Lasă-mă să fiu răsfățat, dar cel puțin sincer". Da, te vreau. Da, voi fi dizolvat cu tine. Am chiar o idee despre cum se face acest lucru, dacă vă amintiți.
Helen își înfășură mâna în jurul cărnii și se aplecă peste ea.
Cam urla în aer, involuntar strângându-se la baldachinul baldachinului, când ea, la început strâmbă, și-a luat carnea în gură. Dar, treptat, buzele ei au crescut din ce în ce mai lacomi, tragând părul mai profund, lung și întunecat, care curgea sensibil pe coloana vertebrală.
"Oh, Helen!" El a suflat ușor, încercând să nu strige în întuneric. Îl atingea cu mai multă încredere, mângâind carnea cu degetele, apoi cu buzele, până când simți că va muri din plăcere. Când coapsele lui încordat, Helen îl împinse la foile încâlcite, dar nu sa oprit, desen rapid la un punct dincolo de care a fost de așteptare pentru un flash luminos, orbitoare.
El a vrut ... ah, cum a vrut ... Degetele lui s-au agățat de foaie, capul a căzut înapoi, era atât de aproape ... oh, cât de aproape ... de a se pierde. Pierde-ți sanatatea. Pierde ... controla asupra ta.
Helen brusc îl simți pir sub el, și un al doilea este deja oglindită-o pe spate, țintuindu-o la saltea greutatea unui corp imens și piercing ochii strălucire.
"Oh, nu, Helen. Un zâmbet batjocoritor ia atins buzele. - Nu așa de repede.
Apoi, Helen își dădu seama că nu putea scăpa de inevitabil, dar totuși rezista când a gemut și a încercat să-și împingă picioarele cu genunchiul.
Deschide-te pentru mine, dragă.
Helen clătină din cap cu încăpățânare. Nu a mai experimentat niciodată o asemenea groază și, în același timp, un astfel de entuziasm. Dar îi era frică de sine, dar la admirat. Frumusețea corpului său gol. Resturile vechi de reținere și curtoazie ale lui Cam au dispărut cu mult timp în urmă. Ea și-a clătinat din nou capul.
- A trecut prea departe, Helen, continuă el, începu să o mângâie. - Nu poți opri asta. Deschide-te pentru mine. Veți vedea, pot face ceva.
Helen tremura, realizându-se că nu-i poate rezista mult timp. Cam vroia să-și stăpânească dragostea, din adâncul sentimentelor ei, dar totuși o dorea și era gata să se predea în condițiile lui, chiar dacă nu i se potrivea. Da! Îl dorea și se ruga că nu înțelegea cât de mare este această dorință.
Nu ezită să-l privească de la cap până jos. Era magnific, acest om, pe care și-o dorea așa. Puternică, musculară. Frumusețea lui masculină, măreția corpului său au fost cele mai importante argumente.
"Răspândește-ți picioarele, Helen," a ordonat încet. - Și apoi spune-mi ce vrei - vreau cu disperare - că acum am rămas în tine.
Cuvintele lui nerușinate o înconjurau, ca o mătase caldă, surprinzând modul cel mai de neînțeles. Helen se răsufla adînc, uitandu-se la sânul bombat al lui Cam. Acum, când creștea, pieptul lui era acoperit cu părul moale și întunecat, care îi curgea pe burtă spre carnea lui, acum pulsând cu dorință.
Helen voia incredibil să o atingă din nou, să simtă greutate și catifea. Aproape involuntar, sa apropiat de el.
- Oh, nu, Cam spulberă, apucându-și mâna. - Fată mică neascultătoare! Se pare că va trebui să te pedepsesc.
Pentru rușinea ei, a deschis cu degetul mare palmele blânde și a sărutat-o, limba sa alunecă înăuntru, aruncând-o pe Elena într-o mare de păcat și senzații dulci.
Un val de dorință îl copleși. A fost prea ... Și ... A încercat să-l împingă.
- Nu, a ordonat el și a început să muște pielea de pe coapsa ei. - Vreau să arzi cu dorință exact așa cum am ars toți acei ani blestemați, Helen. Vreau să te torturezi cu această dorință, să te îneci în ea.
Sub atacul senzual, Helen își dădu seama că se prăbușește adânc în abis. Degetele îi alunecă, mângâind-o, iar Helen îi dădu un șoc șocat, apoi se încovoia, pe măsură ce limba îi atingea locul cel mai intim.
Ea tremura, fărâmă, rămășițele de control asupra situației dispăruseseră de mult, totul a mers mult mai departe decât dorința lor tânără. Oh, Cam a devenit periculos. Și el va avea pe a lui, pentru că ea se va da la el. Bunavoie!
Helen nu se mai gândea să se apere de el, de resentimente și durere. Cam îi slăbi modestia, reținerea și mândria. Ea a vrut în cele din urmă să treacă linia, care a atras și a fost atât de aproape.
Cam o poate depăși cu ea. Numai este necesar să-i recunoști și ... a simțit că linia a devenit mai aproape. Da, foarte aproape. Șoldurile ei s-au tensionat din nou, ceva înăuntrul ei a renunțat în cele din urmă.
Dar apoi Cam a înghețat brusc și abia reușise să rețină strigătul disperării.
- Spune-mi, șopti el, cu degetele înfipte în coapsă. Spune-mi că ești a mea.
Helen o simți
Toate drepturile rezervate Booksonline.com.ua
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: