1.2 Funcții media în societate Subsistemele sistemului media
Comunicarea și informarea pot fi directe și indirecte. Când vorbesc despre mass-media, înseamnă intermediari speciali, apariția cărora a devenit posibilă doar într-o anumită etapă a dezvoltării sociale. Acești intermediari tehnici sunt denumiți uneori "mijloace de comunicare" (presă, radio, televiziune, internet, comunicare cu mai multe canale etc.). Astfel, mass-media (sau mass-media) nu este doar un canal de comunicare care transmite imparțial un mesaj, ci este informația medie, medie, refractivă, interpretată și colorată.
1) apelul către publicul larg și disponibilitatea generală;
2) natura corporativă a producerii și diseminării informațiilor;
În general, sistemul media este definit prin următoarele caracteristici:
# 9472; saturație informativă;
# 9472; publicitate, i. nelimitat și cerc supersonic al consumatorilor;
# 9472; disponibilitatea unor dispozitive tehnice speciale, echipamente pentru transmiterea mesajelor;
# 9472; indirect, separate în interacțiune spațială și timp a partenerilor de comunicare;
# 9472; o interacțiune unică de la comunicator către destinatar, feedback limitat;
Informațiile sunt distribuite în moduri diferite, folosind diferite mijloace tehnice. Prin urmare, întregul sistem media are subsisteme:
1) apăsați (tipărire) - mijloace de difuzare a informațiilor prin reproducerea textului și a imaginilor imprimate;
2) transmiterea prin radio a informațiilor sonore cu ajutorul undelor electromagnetice;
4) De fapt, Internetul este potrivit pentru definirea "mass-media", deși legislația majorității țărilor nu o include în astfel de legi.
În cel de-al doilea capitol al lucrării vom analiza trăsăturile radiodifuziunii moderne, istoria ei, principalele probleme și perspective.
Capitolul 2. PROBLEME ȘI PERSPECTIVE ALE RADIEREI RADIO MODERNE ÎN RUSIA
2.1 Proprietăți care determină atractivitatea difuzării în rândul altor media
Invenția radioului este una dintre cele mai mari realizări ale culturii umane de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Ce este Radio? Radioul este un fel de comunicație fără fir, în care undele radio propagate în spațiu sunt folosite ca purtătoare de semnal [3].
Principiile de bază care stau la baza transmiterii undelor electromagnetice la distanță au fost formulate în 1891. Dispozitivul a apărut pe data de 7 mai 1895. La întâlnirea Societății Fiziochemice, a avut loc prima experiență a lui AS Popov, care a numit instrumentul său o "furtună de tunete". Inventat de Popov și Marconi, modul fără fir de transmitere a informațiilor a dus la nașterea radioului.
Astăzi, radioul este o parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi. Difuzarea depășește toate celelalte mijloace de informare în masă în ceea ce privește acoperirea populației.
Cum, deci, radio-ul reușește să-și mențină atractivitatea într-o foarte dificilă condiție de concurență severă pentru atenția publicului? AA Sherel identifică trei proprietăți naturale ale radiodifuziunii, care determină viabilitatea acesteia:
2. Din toate mijloacele de comunicare, radioul este cel mai convenabil ("nepretențios", "confortabil") pentru percepția publicului.
Există următoarele tipuri de ascultare radio:
- Căutarea - când ascultătorul, prin rotirea butonului sau prin apăsarea butoanelor de setare a receptorului, efectuează o orientare în aer, caută ce să aleagă.
- Context - transmisia radio este un element al mediului, este la periferia percepției și afectează doar parțial sau nu afectează deloc sfera conștiinței ascultătorului.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: