Subiectul și sarcinile esteticii sunt obiectul și sarcinile esteticii

estetica frumos renaștere arta decorativa

Din punct de vedere istoric, o serie de definiții ale esteticii, care reflectă dezvoltarea conținutului său.

1. Estetica - doctrina frumusetii si a artei. Aceasta este cea mai simplă definiție. Frumusețea a existat întotdeauna, percepția ei de către conștiința umană este desemnată ca fiind "frumoasă". De asemenea, arta provine de foarte mult timp (picturi în rocă, dansuri ritualice), astfel încât putem spune că subiectul esteticii există la fel de mult ca o societate umană. Cu toate acestea, termenul "estetică" a fost introdus în revoluția științifică de către filosoful german Alexander Gottlieb Baumgarten 1750







2. Estetica - știința frumuseții în viață și în artă. Această definiție subliniază că frumosul există în viață, astfel încât să puteți vorbi despre estetica muncii, despre estetica vieții, despre estetica gândirii, despre estetica comunicării.

4. Baumgarten a format termenul "estetică" din cuvântul grecesc "estetică" (senzație, percepție senzorială) și a definit estetica ca o știință a cunoașterii senzoriale, despre "regulile senzualității în general". Sentimentele despre care a scris gânditorul german diferă de sentimentele simple, acestea sunt experiențe emoționale dezvoltate cu ajutorul artelor plastice. Filosofia secolului al XVIII-lea a împărțit abilitatea omului la rațiune, voință și sentimente și, în concordanță cu aceasta, a distins trei mari științe filosofice: logică, etică și estetică. Necesitatea de a distinge frumosul într-o sferă specială a apărut atunci când în practică știința a împins arta. Estetica a devenit o amintire a plinătății vieții, a nevoii nu numai unei atitudini raționale, ci și estetice față de lume.







Esența relației estetice cu realitatea devine ușor de înțeles în comparație cu atitudinea cognitivă și morală față de lume.

Atitudinea cognitivă se caracterizează prin parametri precum: repetabilitatea și universalitatea rezultatelor sale, dovezi ale cunoașterii. Obiectul atitudinii cognitive pare impersonalizat, iar subiectul conștient abstractează și de proprietățile sale personale. În contrast, atitudinea estetică este extrem de personală, în care subiectivitatea nu numai că nu interferează, ci ne permite să dezvăluim legile frumosului. Atitudinea estetică oferă o înțelegere senzuală a legilor lumii.

Atitudinea morală față de realitate este diferită de cea normativă (este construită în conformitate cu regulile), riguroasă (regulile moralei nu sunt alese de participanți, ci sunt prescrise de ei), existența sancțiunilor pentru nerespectarea normelor. Dimpotrivă, atitudinea estetică este liberă, armonioasă și este o modalitate de auto-exprimare a personalității.

Estetica și alte științe

Dacă observați o eroare în text, selectați cuvântul și apăsați Shift + Enter







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: