Subiectul filosofiei. Conceptul de viziune asupra lumii, viziune asupra lumii, atitudine.
Filosofia are diferențe și asemănări cu știința, religia, arta. Funcțiile filozofiei sunt multiple. Dintre acestea, cele mai importante sunt ontologice, epistemologice, metodologice, axiologice și de vedere asupra lumii.
Funcția epistemologică este exprimată în dezvoltarea unei teorii generale a cunoașterii și a dezvăluirii nivelurilor de cunoaștere.
Funcția metodologică este aceea de a justifica necesitatea unor principii și metode generale de cunoaștere a lumii.
Funcția de vedere asupra lumii explică relația dintre om și lume. Se bazează pe concepte precum "atitudine", "viziune asupra lumii", "viziune asupra lumii". În procesul de conștientizare a lumii, o persoană face o evaluare a realității pe baza viziunii sale asupra lumii; această percepție senzuală a lumii prin emoții, sentimente etc. Următoarea etapă a percepției mondiale este o perspectivă mondială, se bazează pe preferințele persoanei, pe idealurile, credințele, poziția etc. Bazat pe viziunea asupra lumii și înțelegerea lumii, condițiile de viață, comunicare, experiența personală, o persoană își dezvoltă viziunea asupra lumii - sistemul său de opinii asupra lumii.
În totalitate, toate funcțiile filozofiei vizează dezvoltarea omului în om, dezvoltarea unei culturi a gândirii la om.
Ontologie, gnoseologie, axiologie, antropologie, ca principalele secțiuni ale filosofiei.
Ontologie (ontos-esență + logos-doctrină) Termenul a fost propus de germanul Goklenius. Una dintre secțiunile filosofiei. Acesta este definit ca: 1) doctrina de a fi ca atare; 2) doctrina lumii suprasensibile; 3) doctrina lumii ca întreg. Conceptul de ontologie în curs de dezvoltare sa schimbat de mai multe ori. În Evul Mediu, ei au încercat să construiască o doctrină a ființei, este o dovadă filosofică a adevărurilor religiei. În epoca modernă, ontologia a fost înțeleasă ca o parte specială a metafizicii, doctrina structurii suprasensibile a tot ceea ce există. Ontologia a fost criticată în mod activ de către clasicii idealismului (Kant, Hegel). Ulterior Ontologia a fost definită ca știința lumii ca întreg.
Epistemologie (gnoză-cunoaștere + logos-predare) - teoria cunoașterii; studiază relația dintre subiect și obiect în procesul cunoașterii, relația cunoașterii cu realitatea, posibilitatea cunoașterii lumii de către om, criteriile adevărului și fiabilitatea cunoașterii. Epistemologia explorează esența relației cognitive a omului cu lumea, condițiile sale inițiale și bazele universale.
Antropologia (antropos-om + logos-doctrină) este doctrina omului ca produs suprem al naturii. Toate proprietățile și caracteristicile omului sunt explicate doar prin originea lor naturală. Antropologia subliniază unitatea omului și a naturii, în contrast cu înțelegerea idealistă și dualistă a naturii umane.
Trimiteți-le prietenilor: