"Îmi place foarte mult zilele de toamnă, înnorate", a spus Hedgehog. - Soarele este slab luminat și atât de încețoșat de ceață.
- Ușor, spuse Ursul de Teddy.
- Da. Ca și cum totul ar fi oprit și a stat.
- Unde? - a cerut Cubul ursului.
- Nu, în general. Nu se mișcă și nu se mișcă.
- Ei bine, cum nu înțelegi? Nimeni.
- Nimeni nu stă și nu se mișcă?
- Da. Nimeni nu se mișcă.
- Și țânțarii? Uite cum zboară! Pi. Pi. - Și Cubul urs mi-a fluturat labele, a arătat cum zbura țânțarul.
"Tantarii sunt doar mai mari", Ariciul sa oprit pentru a gasi cuvantul "Sunt inca rigid", a spus in cele din urma.
S-au așezat pe iarba de lângă stâncă deasupra râului și s-au înălțat în soarele toamnei plictisitoare. Dincolo de râu, înflorite, pădurea se întuneca.
- Păi, uite! - Ariciul sa ridicat și a fugit. - Vezi?
"Cum rămâne încă pădurea?"
- Nu, spuse Ursul de Teddy. - Văd cum alergi.
"Nu te uita la mine, la pădure!" - Și Hedgehog a alergat din nou. - Ei bine?
- Deci, nu mă uit la tine?
- Bine, spuse Teddy Bear și se întoarse.
- De ce te-ai întors complet?
- Mi-ai spus să nu te mai uit la tine.
"Nu, uită-te la mine, doar eu și pădurea despre drog, înțelegi?" Voi alerga, dar el va sta. Am oprit imobilitatea lui.
- Bine, spuse puiul de urs. - Să încercăm. - Și sa uitat la Arici în toate ochii. - Fugi! Ariciul a fugit.
- Mai repede! A spus puiul de urs. Ariciul a alergat mai repede.
- Stop! Cubul ursului. "Să începem din nou."
- Da, eu nu mă pot uita la tine și la pădure în același timp: alergi atât de amuzant, Arici!
- Și tu te uiți la mine și la pădure, știi? Eu alerg, pădurea stă în picioare. Imi urez linistea.
"Nu poți alerga mare?"
- Nu, dar ești picioare, picioare și nu mă pot rupe.
- Nu contează cum alerg, înțelegi? Cel mai important este faptul că alerg și el stă în picioare.
- Bine, spuse puiul de urs. - Fugi!
Ariciul a alergat din nou.
"Nu poți umbra așa de mici pași", a spus Teddy Bear. - Aici trebuie să sari așa! Și a sărit ca un adevărat cangur.
- Stop! A căpătat ariciul. - Ascultă! Ursul se opri.
- Ai auzit cât de liniștită?
"Și dacă voi țipa, voi striga despre tăcere."
- A-ah. Cubul ursului.
- Aha! Trebuie să țipăm și să tremurăm! A-ah-ah! Ursulețul de urs a țipat din nou și a sărit peste cap.
- Nu! A căpătat ariciul. "Trebuie să fugim și să sarăm". Aici! - Și a bătut în gheață.
- Nu! Cubul ursului. "Trebuie să alergăm, să cădem, să sărim și să zboară."
- Cum e asta? - Ariciul sa oprit.
- Și asta este! - Și ursul Ursul aruncat de pe stâncă.
- Și eu! - Ariciul a strigat și sa rostogolit de pe stâncă după puiul de urs.
- La-la-la! Ursulețul a strigat și sa zbătut înapoi.
- U-lu-lu! - ariciul strălucea ca o pasăre.
- Ay-yai-yay! - în toate gâtul strigă Ursulețul și sare din stâncă din nou.
Astfel, până seara, au fugit, au sărit, au oftat de pe stâncă și au strigat tot drumul, tremurând liniștea și tăcerea pădurii toamnei.
Trimiteți-le prietenilor: