Dacă am definit procesul de transformare a textului sursă într-un text de traducere, la care se referă atât transformarea cât și deformarea ca proces rațional conștient, la baza
care este un fel de concept de traducere, atunci, la prima vedere, afirmația că traducătorul poate deforma conștient textul original, pare absurdă, deși posibilă teoretic. Practica reală a traducerii arată că deformarea conștientă a textului sursă în traducere nu este un fenomen atât de rar.
Deformarea ca acțiune de translație afectează, în primul rând, exact forma lucrării de vorbire, deși astfel de operații de deformare care afectează nivelul semantic sunt, de asemenea, posibile.
Se observă o deformare conștientă a formei, în special,
când interpretul transmite textul poetic cu proza, când
"Da, modelul ritmic inerent în original
text atunci când sunt adăugate texte de traducere
sau, dimpotrivă, atunci când fragmentele individuale sunt eliminate. OMS-
„Op. de: Horguelin P. Antologie de la manière de traduire. Montraléal., 1981, p. 24.
2 Ch. pe: Kopanev PI Întrebări de istorie și teorie a re-
apă. Minsk, 1972, p. 162.
Întrebarea este: interpretul întotdeauna privește propriile deformări ale textului sursă ca distorsionarea lui, denaturarea lui? Cred că niciodată, pentru că deformarea se bazează și pe un anumit concept de traducere. Conceptul, la rândul său, presupune o conștientizare a scopului final al re-apă și alegerea în conformitate cu acest scop a unei anumite linii de comportament genealogic - strategia de traducere, adică strategii pentru conversia textului sursă. Traducerea este un sacrificiu constant, singura întrebare este că este o victimă și în numele căreia este adus acest sacrificiu.
Navigare după înregistrări
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: