Informăm că biblioteca Revistei Teatrale din Petersburg se umple: cartea dramaturgului și scenaristului Natalia Skorokhod "Cum a fost publicată proza de proză. Proză pe scena rusă: istorie, teorie, practică. "
"" Lăsându-l pe Anna Karenina în viață și conectându-l cu Levin "- este posibil să traduci acest gest atent într-o dramatizare sau într-un scenariu al unui mare roman clasic? Este "dorința" noastră corectă? Este legal? Și poate fi organizat un astfel de eveniment ca o experiență de citire a "Anna Karenina" în oricare dintre scenariile descrise mai sus? Orestes trebuie să-l ucidă pe Clytemnestra - din vremea lui Aristotel, logoul clasic a respins indignat foarte bine realizarea celeilalte realizări a complotului clasic. Experiența citirii structurale ne convinge că romanul nu susține o astfel de interpretare. Poststructuralismul și deconstrucția răspund evaziv, mai degrabă afirmativ: "scrierea înseamnă a da altora grijă de completitudinea cuvântului tău; scrisoarea este doar o propoziție, un răspuns la care nu se știe niciodată "" (din capitolul 21, "Stadiul ca un gest de deconstrucție").
* Bart R. Literatură și semnificație //
Bart R. Lucrări selectate ... S. 296.
Ce este o dramatizare: arta sau arta? William Shakespeare a fost scenaristul? De ce sunt regizorii celebri din ce în ce mai întruchipați pe scenă, nu pe scenă, ci pe romane și romane? Este corect să "rescrii" pe Pușkin și pe Tolstoi atunci când pun în scenă proza lor? Este posibil să realizăm un stil? Și unde este limita dintre "stadiul" și "jocul bazat pe motive"?
P. S. Amintiți-vă, de asemenea, că Natalia Stepanovna Skorokhod continuă să recruteze magistraturii (specialitatea - dramaturg).
Detalii privind admiterea în magistratură - aici.
Trimiteți-le prietenilor: