Metode pentru determinarea corecțiilor giroscopice instantanee

- pe baza corpului ceresc (steaua, planeta, soarele, luna), la altitudinile lor nu> 15 ° și în apropierea verticalei I;

- Pe lagărul soarelui, măsurat în momentul răsăritului sau apusului său vizibil;







- prin purtarea stelei Polar (ío Ursa mică).

(*) Se estimează esența și metoda de determinare a DGC pe rulmenții corpurilor celeste atunci când se studiază disciplina "Astronomie nautică".

II. Pe rulmenți reciproce cu post teodolit:

Fig. 4.5. Determinarea corecției giroscopice prin reciprocitate

Lagare cu post teodolit

Teodolitul (figura 4.5) este expus la punctul (ie O) vizibil de pe navă (adică K).

Teodolitul și repetorul de reglare a direcției sunt aproximativ la același nivel.

Teodolitul este orientat în raport cu linia kilometrică X = const a proiecției Gauss de la unghiul de direcție cunoscut la punctul de referință auxiliar.

Deasupra centrului teodolitului și a repeatorului de identificare a direcției sunt instalate ghidaje luminoase (lămpi electrice).

Postul teodolit are o legătură cu nava. Măsurătorile mutuale ale direcțiilor sunt efectuate simultan pe semnalul de pe vas.

Convergența meridianelor pentru m. K

Longitudinea meridianului axial al zonei

Numărul zonei în care este situat punctul respectiv

→ coordonatele geografice ale locației navei

III. Potrivit lagărului reperului îndepărtat:

Fig. 4.6. Determinarea corecției giroscopice prin purtare

Poziția reperului A este cunoscută (există pe hartă) și este vizibilă de pe navă (Figura 4.6).

Se cunoaște locul navei (t. K) (j l locuri lângă perete, dig, butoaie).

Atitudinea reală a reperului este măsurată pe hartă cu ajutorul unui proiector navigator și al unui conducător paralel.

Atunci când utilizați harta în proiecția normală a Mercator -,

unde P (Lok.P) este rulmentul loxodromic măsurat;

y - corecția ortodromică

unde Dl este diferența dintre longitudinile a două puncte (navă și reper);

jm este media pentru punctele de latitudine.

Atunci când utilizați o hartă topografică în proiecția Gauss







unde a este unghiul de direcție;

g - convergența meridianelor.

IV. Prin purtarea alinierii:

Fig. 4.7. Determinarea corecției giroscopice prin alinierea

Lagărul de compas al alinierii (Figura 4.7) este măsurat în momentul intersecției acestuia (adică K).

Valoarea PI (direcția liniei de aliniere) este indicată pe hartă (250,0 0).

V. Comparând cu un alt indicator de curs (Figura 4.8):

Fig. 4.8. Determinarea corecției giroscopice prin comparație cu alt indicator de direcție

Corecția primului GC-DGC1 este cunoscută.

Pe comanda simultan se iau valorile primelor (KKGK-1) și al doilea (KKGK-2) giroscoape.

Valoarea "comparației" se calculează -

Se calculează corecția instantanee (DGK ¢ 2) a altui giroscopic:

Corecția gyroazimutului DGA la momentul observării este determinată în același mod ca și corectarea instantanee a HA prin formula:

unde KPGA - compas (instrumentul) rulment, măsurat prin vizor direcție repetorului DF, rata la care este difuzat de giroscop direcțional.

Corecția giroscopică la un moment dat (DGAS) se calculează pornind de la corecția inițială GA și de rata de evacuare reziduală.

Viteza reziduală a GA este:

- prin corecțiile determinate la momentele T1 și T2 (formula 4.19);

- cu ajutorul graficului diferențelor dintre ratele GC și GA.

Pentru a determina valoarea utilizând graficul diferenței de curs:

1) - timp de 3 ore la fiecare 10-15 minute. notați CCER și CCAC;

2) - calculați diferența de rate

3) - pentru a calcula dependența lui P la timpul t (Figura 4.9);

4) - pentru a efectua o curbă netedă a diferențelor de curs;

5) - realizarea liniei drepte medii (AB), care caracterizează evadarea GA;

7) - calculați viteza de evacuare reziduală a GA prin formula:

Fig. 4.9. Determinarea corecției indicatorilor de curs prin calendarul diferenței de rate

Dacă graficul a fost menținut la momentul T0, a fost determinat DGA0. apoi o corecție constantă a giroscopului.

Precizia acestui DGKP depinde de:

- durata programului de diferențe de curs;

- acuratețea liniei de avertizare AB;

- acuratețea determinării corecției DGA0.

4.3.3. Problemele de calcul al corecției giroscopului ( # 916; GA3) pentru o anumită perioadă de timp

1. Ghidul principal al cursului navei este giroscopic (giroscopul). Compasul magnetic este un indicator indicator de rezervă.

2. Când se utilizează dispozitive de indicare a poziției pentru a determina direcțiile adevărate (curs, poartă), direcțiile busolei trebuie corectate prin ajustarea indicatorilor de curs.

3. Modificările aduse indicatorilor de curs trebuie stabilite în termeni reglementați de orientări și metode care dau o mai mare precizie într-o anumită situație.

4. În graficul de navigație sunt plasate doar instrucțiuni corectate (adevărate) (navigate).

Notă: Auto-monitorizarea cunoștințelor pe această temă se realizează pe tema testelor la capitol pe baza aplicației "Sistem informatic pentru testarea cunoștințelor" OPENTEST ".







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: