Alexander Nikolayevich Ostrovsky
Nu toate carnavalul pisicilor
Alexander Nikolayevich Ostrovsky
Nu toate carnavalul pisicilor
(Scene din viața Moscovei)
Darya Fedoseyevna Kruglova. văduvă a unui comerciant, de 40 de ani.
Agnes. fiica ei, în vârstă de 20 de ani.
Ermil Zotych Akhov. comerciant bogat, de 60 de ani.
Hippolyte. funcționarul său, de 27 de ani.
Malanya. bucătar Kruglovoy.
Cameră săracă, dar curată. În adâncurile ușii spre față; la stânga publicului, ușa camerelor interioare; pe aceeași parte, mai aproape de public, o canapea; în fața lui este o masă acoperită cu o față de masă colorată; două fotolii. În partea dreaptă sunt două ferestre cu perdele albe; pe ferestrele de flori, între ferestrele oglinzii, cercul este mai aproape de public.
Kruglov (pe canapea); Agnia (la fereastră găurește nuci de pin).
Agnes. Vremea! Chiar și surprinzător! Și noi stăm. Dacă aș putea face o plimbare sau ceva de genul ăsta!
Kruglov. Dar stai puțin, dă-mi timp, pin timp de jumătate de oră, poate că ne vom plimba.
Agnes. Cavaliers, atunci avem unul, celălalt - obchelsya, nu este nimeni cu care să meargă.
Kruglov. Și cine este vina? Nu e pentru mine să prind cavalieri pentru tine! Rețeaua pe străzi, atunci nu o puneți?
Agnes. Nu va intra Hippolytus?
Kruglov. Și apoi, uite, va coborî; Astăzi este o zi festivă, ce ar trebui să facă acasă? Iată un domn pentru tine; Nu am căutat-o, am găsit-o eu însumi. Tu ești cel care pierde. Cum ai luat-o?
Agnes. Este foarte simplu. M-am dus cumva din oraș, a venit cu mine și ma condus acasă. I-am mulțumit.
Kruglov. Și a sunat?
Agnes. Din ce motiv!
Kruglov. Cum sa întâmplat?
Agnes. L-am sunat, după aceea. A început să meargă pe ferestre o dată sau de două ori pe zi; Ei bine, ce e bine, e mai bine să lași casa să meargă. Numai glorie.
Kruglov. Bineînțeles.
Agnes. Toți vorbesc?
Kruglov. Da, spuneți asta în același timp.
Agnia (indiferenți și nuci). Apoi mi-a scris o scrisoare cu sentimente diferite, foarte ciudat ...
Kruglov. Ei bine? Și tu i-ai răspuns?
Agnes. Răspunsat, doar în cuvinte. De ce scrii scrisori dacă nu știi cum? Dacă aveți ceva de spus, mai bine spuneți drept, decât să puteți murdări hârtia.
Kruglov. Numai totul?
Agnes. Asta e tot. Și ce altceva?
Kruglov. Ai luat multă voință.
Agnes. Blocați-o.
Kruglov. Dumpty încă.
Kruglov. Agnes. Malanya.
Malanya (vorbește încet). Am mers aici pe strada ...
Kruglov. Și ce?
Malanya. Deci el ... Cum este?
Kruglov. Cine, e ceva?
Malanya. Cum, vreau să spun, asta. În ...
Kruglov. Ce anume?
Malanya. Da, nu sunt destui de aici ... Mulți dintre ei. Atât de negru ...
Kruglov. Gri sau ceva de genul?
Malanya. Da, gri. Eu sunt. Și eu sunt negru ...
Kruglov. Ahov, sau ce?
Malanya. Este necesar ca el ... Akhov să-l ... sau ceva. Cei mari ...
Kruglov. Înălțimea medie?
Malanya. Da, poate, așa cum este.
Kruglov. Ce este el? Treziți-vă, faceți milă!
Malanya. Ce trezi. Nu sunt adormit când dorm, dar când este timpul ... deci cine? Bow, spune.
Kruglov. Ai spus puțin.
Malanya. Ce altceva pot să spun? (Frunze și se întoarce imediat.) Da, am uitat ... Voi intra, spune el.
Kruglov. Când?
Malanya. Cine este ... Cum ar trebui să știu? (Frunze și se întoarce.) Da! Din capul meu ... Astăzi, spune el, voi renunța. Ahov, este el, este, numit? Negru așa ...
Kruglov. Cu părul cu părul gri?
Malanya. Și chiar și cu părul gri. Ce memorie! Doamne! (Ieșire).
Kruglov și Agnia.
Kruglov. Slujitorul nostru Lichard este trimis numai de ambasador. Explicați cazul, ca și în scris. Pe măsură ce începe să interpreteze, cu atât mai precis în capul ei se transformă ceva din piatră de moară.
Agnes. Unchiul tău Akhov, Hippolytus?
Kruglov. Da, unchiule.
Agnes. Asta va veni, ne va împiedica să mergem. De ce e el?
Kruglov. Cine știe! Asta înseamnă un bogat! El este dezordonat pentru mine, dezordonat, dar încă un oaspete. Nu am nici un profit și nu mă aștept; dar după cum îi spui, milionar: ieși! Asta e treaba! Și ce fel de ticăloșie este în oameni, care ai un astfel de obicei - să te pleci cu bani! Aici te duci. Bani este banii lui, prețul întreg este un bănuț pentru el; și oriunde este onorat și nu numai din cauza interesului propriu, ci ca și cum ar fi într-adevăr acceptabil. De ce nu vor spune acelor oameni că nu avem nevoie de tine și de toți banii tăi, pentru că ești insensibil. Da, asta nu este de spus în ochi. Femeile sunt mai repede decât asta; dacă numai noi ne gândim puțin mai mult. Și de ce a venit la noi?
Agnes. Trebuie să fie îndrăgostit.
Kruglov. În cine?
Agnes. Da, cred eu, în tine.
Kruglov. Nu este în tine?
Agnes. Ei bine, ce un cuplu sunt! Și tu, mamă, ai dreptate. Vei fi un comerciant bogat. Ce este mai plăcut?
Kruglov. Și se pare ... Dumnezeu să mă salveze! Am văzut, fiica mea, ceva plăcut. Și acum, după cum îmi amintesc, mă înnebunesc noaptea. Și cum se va întâmpla, uneori, la început, tatăl tău târziu, de câte ori eram isteric. Crede-mă, cum sunt supărat pe ei, acești tirani ai celor blestemați! Și tatăl meu a fost așa, iar soțul meu a fost și mai rău, iar prietenii lui sunt la fel; toată viața mea m-au epuizat. Da, se pare, să fie adus doar la mine, așa că aș schimba unul pentru toți.
Agnes. Ar părea?
Kruglov. Aș fi râs de draga mea; Da, nu este necesar. Și chiar și atunci spune: la ce să se laude! Sufletul nostru este scurt, înainte ca banii să te topi. Sunt blestemați.
Agnes. Mai ales dacă nu sunt.
Kruglov. Ei bine, m-am culcat.
Agnes. Cu Dumnezeu.
Agnes. apoi Ippolit.
Agnia (văzând fereastra). Din nou, el merge pe jos. Ce este asta în maniera lor. (Deschide fereastra și arcul.) Ce, ai pierdut ceva?
Ippolit în afara ferestrei: "Cu nimic de inimă".
Ce te plimbi înainte și înapoi? De ce nu intri direct?
Ippolitul în afara ferestrei: "Nu îndrăznesc".
De ce ți-e frică?
Ippolit în afara ferestrei: "Mama ta este."
De ce ar trebui să se teamă? Ea doarme.
Ippolitul în afara ferestrei: "În acest caz, acum, cu."
Agnes. Un astfel de tânăr proeminent, frumos și cât de timid.
Intră Hippolytus. El este îmbrăcat curat și modern: cu o barbă mică, destul de frumos.
Bună ziua!
Hippolyte. Respectul nostru, domnule.
Agnes. Și am așteptat pentru tine; Vrem să mergem împreună. Vrei să pleci?
Hippolyte. Chiar și cu mare plăcere, domnule. (Se pare în jur.)
Agnes. Nu vă fie teamă, nu vă temeți; Îți spun că dorm.
Hippolyte. Nu mi-e teamă, dar cum, de fapt, fără invitația lor.
Agnes. Oricum, te-am invitat.
Hippolyte. Totuși, da, nu unul. Și dintr-o dată se va lăsa pe sine și va spune: "oaspeții neinvitați au ieșit!" Am experimentat astfel și astfel de ocazii. Cu toate acestea, este destul de jenant.
Agnes. Da, este posibil? Ce vrei sa spui!
Hippolyte. Destul de posibil - cu; Mai ales dacă gazda sau gazda cu caracterul. Și vei merge ca și cum nu ai bea sare; și chiar te uiți în urmă, nu te văd în spatele capului.
Agnia (râde). Și te-au văzut?
Hippolyte. Dacă nu m-au văzut, n-aș fi știut despre această delicatețe.
Agnes. Da, nu poate fi.
Hippolyte. De oameni educați, desigur, nu se poate aștepta, dar pe partea noastră tot ce veți aștepta. În jurul nostru, ce ignoranță este înspăimântătoare, - pasiune! Fiecare stăpân în casa lui, cum ar fi sultan Mahnut-turc; Doar nu tăiați capetele.
Agnes. Trebuie să fii laș.
Hippolyte. De ce asemenea critici?
Agnes. În total, vă este frică.
Hippolyte. Dimpotrivă, cu; Mă simt așa, că în mine chiar și disperarea este de ajuns.
Agnes. Împotriva cui?
Hippolyte. Împotriva tuturor, domnule.
Agnes. Și împotriva maestrului?
Hippolyte. Și șeful, dacă nu contează, așa că voi lua puțin. De asemenea, am pus-o în cea mai bună formă.
Agnes. Da, nu-i așa?
Hippolyte. Pentru ao lua.
Agnes. Păi, uite! Nu-mi plac lași, îți spun eu.
Hippolyte. De ce, cu asta! Desigur, nu am fost născut în acest rang, nu ne-am învățat eroismul din pruncie, dar dacă luăm libertatea ...
Agnes. Deci, ia-o mai des.
Hippolyte. Asta e sfatul dvs., domnule?
Agnes. Da, sfatul meu. Și nu-ți fie frică de mama mea.
Hippolyte. Deci, totul se va face cu exactitate, domnule.
Agnes. Ei bine, este bine. Și ascultă-mă în tot.
Hippolyte. Acum e timpul să mă înveți.
Agnes. De ce este asta?
Hippolyte. Simt că sunt complet pierdut, și chiar și în gând, defalcarea a mers, în afară.
Agnes. Ce sa întâmplat cu tine?
Hippolyte. Din simțuri.
Agnes. Spune-mi, te rog, cât de sensibil ești!
Hippolyte. Am ceva? Nu sunt eu fericit, așa este! Nu cunosc depozitul în cuvinte, este un lucru.
Agnes. Și atunci ce ar fi?
Hippolyte. Acum totul ar fi în verset.
Agnes. Poți să faci fără ele.
Ippolit (ia o panglică brodată din cadrul brodatelor pentru a marca cartea). Tu ești pentru cine e suveranul?
Agnes. Ce îți pasă?
Hippolyte. Deci, acum confiscăm.
Agnes. Cine vă va permite încă?
Hippolyte. Și dacă fără permisiune, cu?
Agnes. Cum, fără permisiune? Pentru asta, pentru lume.
Hippolyte. Și voi spune lumii că este un semn al memoriei.
Agnes. Ca semn de memorie, ei întreabă, dar nu o iau ei înșiși.
Hippolyte. Și dacă, în caz, nu o să așteptați, domnule?
Agnes. Deci nu merită. Puneți-o înapoi în poziție.
Hippolyte. Khosh pentru o zi lăsați popolzovatsya.
Agnes. Nu pentru o oră.
Hippolyte. Cruzile au dispărut.
Agnes. Dar pentru aceste cuvinte, acum pus în aplicare și nu îndrăznesc să atingă. Am brodat pentru tine, dar acum nu voi renunța.
Hippolyte. Și pentru că pentru mine, am dreptul meu complet.
Agnes. Nu ai nici un drept. Gratuit! (Vrea să scoată panglica.)
Ippolit (ridicând mâna). Nu înțelege.
Agnes. Crezi că nu am puterea? (Vrea să-și îndoaie brațul.) Ippolit o sărute.) Ce-i asta? Cum îndrăznești?
Hippolyte. Ca atare, totul este vina.
Agnes. E o rușine pentru tine! (Se așează la cadru și își lasă capul.)
Hippolyte. Este exact ceea ce este jenant; Desigur, acea ignoranta din partea mea, dar numai dacă mă abțin nu există nici un fel ... Khoshali Sunt un tepericha om nu destul, pentru că eu trăiesc în altele și în toate dependente, dar pentru toate acestea, dacă am vreo ură, eu sunt mama ta în tot ceea ce pot deschide așa cum ar trebui.
De-a lungul timpului, pot fi un om, și în afacerea mea, chiar foarte mult împotriva altor concepte pe care le am.
Pentru mine, dacă e înfricoșător, este, de fapt, ce va veni o decizie de la mine.
Agnia rămâne tăcută și chiar își coboară capul.
Cel puțin un cuvânt.
Nu mă lăsa fără atenție? Au ceva îngăduință! Poate nu crezi în sentimentele mele? Te pot asigura cu tot sufletul meu. Dacă n-aș fi simțit, aș fi îndrăznit ...
Agnia (descendentă). Păi, te cred. Și așteptați mult timp, când sunteți destul de umani?
Hippolyte. Când proprietarul își plasează salariul actual.
Agnes. Ei bine, atunci o să-i spui mamei; Eu voi vorbi și eu. (Este distractiv.) Și dați panglica!
Hippolyte. Nu, acum proprietatea.
Agnes. Ei bine, nu proprietatea! Pentru că de fapt. Numai tu arăți, dacă din nou ...
Hippolyte. Cum poate fi, domnule!
Agnia ia panglica. Ippolit o sărută. Kruglov intră.
Kruglov. Agnes. Hippolyte.
Kruglov. Ce este această agitație! Nu există pace. E frumos!
Agnia (strigă liniștit). Ah! (Se așează pe un scaun lângă cerc.)
Ippolit pleacă spre adâncurile camerei și se ridică în mod timid la prag.
Kruglov. Ce este?
Agnes. Ce? Nu face nimic.
Kruglov. Cum nimic? Am văzut cu ochii mei cum te-a sărutat.
Agnes. Importanța Eka, sărutată!
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: