Mișcarea de la est

Cariera muzicală

Albume de studio

The Illest (cu participarea lui Riff Raff)

Scrie o recenzie pentru "Far East Movement"

notițe

Un pasaj care caracterizează Mișcarea Orientului îndepărtat

"Dar dacă podul este traversat, atunci și armata a murit: va fi tăiată", a spus el.

- Asta e chestia, răspunse Bilibin. - Ascultă. Francezii vin în Viena, așa cum ți-am spus. Toate bine. A doua zi, adică ieri, domnilor mareșali: Lannes Murat și Belliard, stai călare și du-te la pod. (Notă toate cele trei Gascons.) Doamne, - spune unul - știi că podul este minat și Tábor kontraminirovan, și că, în fața lui formidabil Tête de Pontului și cincisprezece mii de militari, care au ordonat să arunce în aer podul și să nu ne lase. Dar împăratul nostru împărat Napoleon va fi mulțumit dacă luăm acest pod. Să mergem prin noi trei și să luăm podul. "Să mergem, alții spun; și ei merg și să ia podul, trece-l și acum, cu întreaga armată pe această parte a Dunării sunt trimise la noi, pentru tine și pentru mesajele.
- Nu e suficient să glumești, a spus trist și serios prințul Andrew.
Vestea a fost trista si in acelasi timp placuta printelui Andrey.
De îndată ce a aflat că armata rusă este într-o astfel de situație disperată, a avut loc pentru el că este proiectat tocmai pentru a aduce armatei ruse din această poziție, că aici este, Toulon, care îl va conduce din rândurile ofițerilor necunoscuți și dezvăluie-i prima cale să se laude! Ascultarea Bilibin el se gândea deja, cum ar fi, a venit la armata, el a fost la Consiliul va prezenta un aviz pe care o va salva armata și modul în care el singur este încredințată executarea acestui plan.
"Fii plin de glume", a spus el.
"Nu glumesc", a continuat Bilibin. "Nimic nu este mai drept și mai trist". Acești domni vin doar la pod și ridică batistele albe; asigura că armistițiul, și că ei, mareșali, sunt de gând să negocieze cu prințul Auersperg. Ofițerul de serviciu le lasă în tete de pont. [. Podul consolidarea] I-au spus-o mie de Gascon prost: ei spun că războiul sa terminat, că numirea împăratului Franz cu Bonaparte, că ei doresc să vadă prințul Auersperg, și o mie de gaskonad și așa mai departe. Ofițerul trimite pentru Auersperg; Acești domni îmbrățișează ofițeri, glumă, stau pe tun, iar între timp batalion franceză parte neobservată a podului, scuti saci cu substanțe combustibile în apă și potrivit pentru Tête de pont. În sfârșit, generalul însuși, locotenent, dragul nostru prinț Auersperg von Mautern. "Inamicul meu drag! Culoarea armatei austriece, eroul războaielor turcești! Dușmănie de moarte este de peste, putem oferi reciproc o mână ... împăratul Napoleon arde dorința de a ști prințul Auersperg. " Pe scurt, acești domni, nu pentru nimic că Gascons, astfel încât arunca Auersperg cuvinte frumoase, el a înșelat lui atât de repede pentru a stabili intimitatea cu șerifii francezi, astfel orbit de punctul de vedere al mantalei și struț pene Murat, qu'il n'y Voit que du feu, et oubl celui qu'il devide faire faire sur l'ennemi. [Ceea ce el vede doar focul și uită lui, că el a trebuit să deschidă împotriva inamicului.] (În ciuda vioiciunea discursul său, Bilibin nu a uitat să pauză după MOT, pentru a permite timp să-l evalueze.) Batalion francez în papură tete de pont, tunurile sunt ciocanite, iar podul este luat. Nu, dar cel mai bun din toate, - el a continuat să-i aline în farmecul său entuziasm de propria sa poveste - aceasta este ceea ce sergentul care a fost setat la arma, un semnal care ar trebui să fie aprins al meu și sufla podul, Sgt acest lucru, văzând că trupele franceze au alergat la pod, au vrut să tragă, dar Lannes și-a luat mâna. Sergentul, care era evident mai înțelept decât generalul său, se duce la Auersperg și spune, „Prince, ești înșelat, e francez!“ Murat vede că acest caz se pierde, în cazul în care să vorbească cu sergentul. El a fost surprins (acest Gascon) se transformă în Auersperg: „Nu știu de mult disciplina austriacă vaunted din lume - spune el - și vă permit să vorbesc cu tine cel mai mic rang» C'est genial!. Le Prince d'Auersperg SE pique d'Honneur et fait mettre Le aux arrets Sergent. Non, mais avouez que c'est charmant toute cette Histoire du Pont de Thabor. Ce n'est ni betise, ni lachete ... [Este genial. Prințul Auersperg este insultat și ordonă arestarea sergentului. Nu, admite că este un farmec, întreaga poveste cu un pod. Nu-i așa de proastă, nu de baseness ...]

- Sest trahison peut etre, poate trădare, spuse prințul Andrew, imaginându-și viu paltoanele gri, rănile, fumul de pulbere, sunetele arderii și slava care îl așteaptă.
- Nu plus. Cela sa întâlnit cu drapele de curvă ", a continuat Bilibin. - Ce n'est ni trahison, ni lachete, ni betise; c'est comme a Ulm ... "Părea să se gândească, căutând expresia:" c'est ... c'est du Mack ". Nous sommes macks. [De asemenea, nu. Aceasta pune curtea în cea mai ridicolă poziție; nu este trădare, nici răutate, nici prostie; este ca la Ulm, este ... este Makovskina. Am fost scufundați. ], A concluzionat el, simțindu-se că a spus un motociclist și un motociclist proaspăt, un moto care se va repeta.
Colectată până atunci, faldurile pe frunte au înflorit rapid ca un semn de plăcere și el, zâmbind ușor, a început să-și examineze unghiile.
- Unde te duci? - spuse brusc, întorcându-se la prințul Andrew, care sa sculat și sa dus în camera lui.
- Vin.
- Unde?
- Pentru armată.
- Dar ai vrut să mai rămâi două zile?
- Și acum mă duc acum.
Și prințul Andrew, după ce a poruncit să plece, sa dus în camera lui.
- Știi ce, draga mea, spuse Bilibin în timp ce intra în camera lui. M-am gândit la tine. De ce te duci?
Și pentru a dovedi neclaritatea acestui argument, toate faldurile au fugit de pe față.
Prințul Andrew se uită curios la interlocutorul său și nu răspunse.
- De ce te duci? Știu că tu crezi că datoria ta este să sari în armată acum că armata este în pericol. Înțeleg asta, mon cher, c'est de l'heroisme. [dragul meu, acesta e eroismul.]
- Nu deloc, spuse prințul Andrew.
- Dar tu ești un filozof, [filozof,] fie complet, uită-te la lucrurile din cealaltă parte și vei vedea că datoria ta, dimpotrivă, este de a te proteja. Lăsați-o altora care nu mai sunt potriviți pentru nimic ... Nu vi se spune să te întorci și ei nu te-au lăsat să pleci; prin urmare, puteți rămâne și mergeți cu noi, unde soarta nefericită ne va conduce. Ei spun că merg la Olmyuts. Olmyuts este un oraș foarte frumos. Și vom merge în liniște împreună în căruța mea.
- Glumește-te, Bilibin, spuse Bolkonsky.
"Îți vorbesc sincer și sincer cu tine". Judecător. Unde și pentru ce vei merge acum, când poți rămâne aici? Sunteți așteptat de unul dintre cei doi (el și-a adunat pielea peste templul său din stânga): sau nu veți ajunge la armată și lumea va fi încheiată sau înfrânată și rușinată cu întreaga armată Kutuzov.
Și Bilibin și-a dizolvat pielea, simțind că dilema lui era incontestabilă.
- Că nu pot să judec, spuse prințul Andrew cu răceală și se gândi: "Voi salva armata".
- Mon cher, vous etes un heros, [Draga mea, esti un erou, - a spus Bilibin.

În aceeași noapte, după ce sa închinat ministrului de război, Bolkonsky sa dus la armată, fără să știe de unde ar fi găsit-o și temându-se să fie interceptată de francezi pe drumul spre Krems.
La Brunn, a fost pusă întreaga populație a instanțelor, iar gravitatea a fost deja trimisă lui Olmiuc. Aproape de orașul Etzelsdorf, prințul Andrei a mers pe drumul de-a lungul căruia armata rusă sa mutat cu mare grabă și în mare tulburare. Drumul era atât de aglomerat cu vagoane încât era imposibil să merg în cărucior. Luând calul și cazca de la superiorul cazac, prințul Andrew, flămând și obosit, depășind convoaiele, a mers să-l găsească pe comandantul-șef și pe căruța lui. Cele mai rele zvonuri despre starea armatei au ajuns la el cu drag, iar vederea unei armate aleargătoare a confirmat aceste zvonuri.
«Cette Armee Russe que l'sau de l'Angleterre un transportee, des extremites de l'Univers, Nous Allons lui faire eprouver le meme sortare (le sortare de l'Armee d'Ulm)», [ «Această armată rusă, care aur engleză a transferat aici de la sfârșitul lumii va avea aceeași soartă (soarta armatei Ulm). „] a reamintit cuvintele de ordinul lui Bonaparte a armatei sale înainte de începerea campaniei, iar aceste cuvinte sunt trezit în mod egal în el o surpriză pentru geniul erou, un sentiment de mândrie răniți și nădejdea slavei. "Și dacă nu mai rămâne decât să moară? se gândi el. Ei bine, dacă este necesar! Nu o voi face mai rău decât altele. "
Prințul Andrew privit cu dispreț pe cei fără sfârșit, interfera cu echipa, vehicule, parcuri, artilerie și din nou căruțe, vagoane și căruțe de toate tipurile posibile depasiri unul de altul în trei, în patru rânduri zapruzhavshie drum noroios. Pe toate părțile, înainte și înapoi, în timp ce hapsân ureche, am auzit sunetul roților, huruitul caroserii, căruțe și trăsuri, vagabondul unui cal, lovituri de bici, țipete înțepare, blestemând soldați, infirmierii și ofițerii. De-a lungul marginilor de drum ar putea fi văzut în mod constant căzut dezbrăcat și neobodrannye cal, căruțe rupte, care, așteptând ceva ce a stat un soldat singuratic, apoi separat de soldații de comandă care mulțimi care se îndreptau spre satele vecine sau tarat de la sate pui, oi, fân sau saci decât umplute.
Pe coborâri și pe urcușuri mulțimile deveneau mai groase și se înălța continuu strigătele. Ostașii, înecați în noroi în noroi, au luat pistoale și vagoane; biciurile se luptau, copitele s-au alunecat, izbucni zgomotoase și strigătele de piept. Ofițeri responsabili de mișcare, apoi înainte, apoi înapoi trecuți între tren. Vocile lor auzise slab în mijlocul buzelor generale, iar fețele lor au arătat că disprețuiau de posibilitatea de a opri această mizerie. Voila le cher [Armata ortodoxă este o casă scumpă, gândi Bolkonsky, amintindu-i de cuvintele lui Bilibin.
Dornic de a întreba pe oricare dintre acești oameni în cazul în care comandantul-șef, el a condus până la bagaje. Direct contra lui era un ciudat, într-un cărucior, aparent amenajat de soldații locali, reprezentând mijlocul dintre un cărucior, un cabriolet și un cărucior. Un soldat a condus în cărucior și o femeie, legată cu brățări, se așezase sub șorț sub șorț. Prințul Andrew a pornit și a adresat deja întrebării soldatului, când atenția lui a fost transformată de strigătele disperate ale unei femei care stătea într-o kibitka. Ofițerul responsabil cu vagonul a bătut soldatul care stătea în autocar cu coachmanul pentru că dorea să se învârtă pe celelalte, iar biciul a lovit șorțul echipajului. Femeia țipă. Văzând prințul Andrew, se aplecă de sub șorț și, fluturându-și mâinile subțiri, a sărit de sub covorașul covorului, a strigat:

Instrumente personale