Introducere, dispoziții generale privind drepturile de proprietate privată, proprietatea cetățenilor ca

Plecând de la toate cele menționate mai sus, cercetarea dreptului de proprietate, inclusiv a dreptului la o proprietate privată, este brusc reală.

Scopul acestei lucrări este de a studia proprietatea cetățenilor din Federația Rusă.







Obiectul cercetării este dreptul de proprietate privată a cetățenilor și a persoanelor juridice.

Subiectul studiului este un set de norme juridice care reglementează poziția proprietății private.

Pentru a implementa acest lucru, rezolvăm următoarele sarcini:

1) să analizeze conceptul de drepturi de proprietate privată;

2) caracterizează subiectele și obiectele de drepturi de proprietate privată ale cetățenilor și persoanelor juridice;

4) să evidențieze locul ocupat de dreptul de proprietate privată în instituția drepturilor de proprietate.

Baza teoretică a studiului a fost lucrările științifice ale următorilor oameni de știință: V.K. Andreeva, A.R. Bulatova, G.E. Bystrova, Yu.G. Zharikova, A.A. Ivanova, Z.P. Kornevoy, P.V. Krasheninnikova, V.A. Laricheva, A.P. Sergeeva, E.A. Sukhanov, Yu.K. Tolstoi.







Din punct de vedere structural, lucrarea constă într-o introducere în care relevanța studiului este justificată, obiectivul și obiectivele sale sunt evidențiate; trei capitole ale părții principale, împărțite în paragrafe, în care sarcinile menționate mai sus ale lucrării sunt rezolvate în mod consecvent; concluzie, care rezumă rezultatele studiului. Lucrarea se încheie cu o listă bibliografică și o aplicație.

Asignarea este nucleul oricărui mod social de producție. Noile concepte de "proprietate" și "creditare" nu ar trebui identificate. Proprietate - un concept mai abstract, spre deosebire de alocare, care este specific.

Asignarea este o modalitate socială concretă de a stăpâni un lucru. În diferite stadii ale dezvoltării societății, căile de a stăpâni un lucru, adică alocație, schimbat. În cele mai simple forme, aproprierea a apărut înainte ca oamenii să învețe să producă bunuri materiale. Astfel, în zorii societății omenești, oamenii au însușit darurile naturii, fără a le produce (vânătoare, pescuit, adunare etc.). În viitor, ca și apariția și dezvoltarea producției, obiectul de apropriere a devenit nu numai darurile naturii, ci, în principiu, produsele de producție.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: