Cooperarea în domeniul afacerilor interne și justiției a fost inițiat în 1975 înființarea unei comisii interguvernamentale TREVI ( „terorism internațional, radicalismul, extremismul, violența» - grupul TREVI) format din miniștrii afacerilor interne ale statelor membre. Funcțiile acestei organizații au inclus combaterea terorismului, controlul frontierelor, reglementarea fluxurilor de imigrație, suprimarea transportului ilegal și traficul de droguri.
De la mijlocul anilor 1980, statele membre ale UE au pus bazele unei politici de coordonare permanentă a politicii în domeniul afacerilor interne. În 1985 a fost semnat Acordul Schengen între Franța, Germania, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele interne ale UE, iar în 1986 - organizat de Grupul de lucru ad-hoc privind imigrația (ad hoc Imigrare Group) pentru studiul cauzelor și coordonarea pentru furnizarea de politică solicitanților.
Deciziile privind justiția și afacerile interne se fac pe baza cooperării interguvernamentale a țărilor Uniunii în următoarele domenii:
- politica de acordare a azilului politic;
- controlul asupra frontierelor externe ale Uniunii;
- cooperarea în domeniul dreptului civil și penal;
Participarea instituțiilor supranaționale ale UE la luarea deciziilor cu privire la aceste probleme este minimizată. Pentru a efectua politici coordonate în aceste domenii a fost creat de Interne și Justiție, Consiliul de Miniștri al UE, sub auspiciile căruia acțiunile poliției comune au fost inițiate, în special pentru combaterea traficului de droguri.
Strategia pentru punerea în aplicare a cooperării în domeniul afacerilor interne și justiției a fost stabilit prin Tratatul de la Amsterdam și soluțiile menționate la Viena, Tampere și Bruxelles și în alte summit-uri UE vor angaja să lupte cele mai periculoase crime - crima, traficul organizat de ființe umane și crime împotriva copiilor, arme ilegale și a traficului de droguri , corupția și frauda, precum și terorismul internațional.
Pe baza studiului practicii Curții de Justiție a UE și a literaturii științifice, pot fi menționate următoarele motive pentru extinderea competenței Comunității Europene:
2) competența implicită, care este de fapt o interpretare extinsă de către Curtea de Justiție a UE a temeiurilor legale pentru adoptarea actelor comunitare;
5) competența în cadrul cl. 18 Introducere prin Tratatul de la Nisa. Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Trimiteți-le prietenilor: