SETĂRI.
Cititorul să nu se confunde numele de tratate Talmudului, Midraș și alte literatura religioasă (Bereyshis Rabo, nu Bereshit Raba, .. Brohoys în loc Brachot, etc.) Acestea sunt, la fel ca în textul original sunt în pronunțarea Ashkenazi, la fel ca în cartea aceasta tratează tradiția Ashkenazi.
Citate din Profeți, iar scrierile (Ketuvim și Neviim) - tradus David Yosifona (cu excepția celor două expresii din Cântarea Cântărilor, ei sunt - în versiunea King James).
Și mai mult: Vreau să vă spun un mare mulțumire unor persoane, fără de care această traducere nu s-ar fi întâmplat:
"Orchestra Raskardash", care sa îndrăgostit de mine în idiș și în idiș.
Tatăl meu, Vadim Golub, care a sugerat în glumă: "Și traduceți această carte."
Michael Dorfman, care dintr-un anumit motiv a crezut imediat în mine și continuă să creadă în această zi.
Zhenya Lopatnik, care cu răbdare și cu un mic drum mă conduce de-a lungul mărilor de gramatică evreiască.
Rabbi Alexander Feigin și soția lui, Oksana Gesina, care m-au consultat cu sentiment, cu sens, cu consultare, pe tot felul de probleme.
Ilya Magin, care a ajutat nu mai puțin decât teaton, sau chiar mai mult.
Soția lui Manco, care ma învățat să găsesc puterea în mine pentru a finaliza lucrarea.
Nunc scio quid stai amor [1]
În această carte, idișul nu apare așa cum este uneori prezentat de surse populare în limba engleză. În plus față de caracteristicile bine-cunoscute - practicabilitatea și umorul tipic evreiești - există multe altele în el, departe de a fi frumos sau corect din punct de vedere politic. Și naivă nu poate fi chemată. Ca și Talmudul, care a dat naștere la numeroase vederi evreiești, idișul este plin de multe lucruri, dar inocența nu este inclusă în numărul lor. Idișul ca fenomen cultural (ca limbă principală a întregii societăți) a înflorit între prima cruciadă și sfârșitul celui de-al doilea război mondial, plus sau minus câțiva ani. Evenimentele istorice nu au putut decât să afecteze caracterul idișului - această limbă, această cultură sa născut într-un singur sacrificat și a murit în altul.
Abordarea istorică a unui astfel de material ar fi foarte nefericită, așa că am decis să nu scriu o biografie, ci un portret. Mai mult decât atât, o serie de portrete: aici evreul vorbește despre mâncare, aici se confruntă cu sex și cu moartea, iar aici se prezintă cu rudele.
Cititorului i se va da suficient material pentru a înțelege semnificația cuvintelor și idiomelor, precum și evreii care le înțeleg. Poate că unele portrete seamănă mai degrabă cu raze X - și totuși acestea sunt portrete.
Dar, pentru a obține o viziune holistică a idișului, trebuie să luăm în considerare mai întâi iudaismul și particularitățile vieții și credinței evreiești, care au determinat dezvoltarea limbajului. Și dacă primul capitol despre Biblie și Talmud spune mai mult decât despre bupke și tuxes. atunci numai pentru că Biblia și Talmudul pentru idiș sunt la fel ca plantațiile pentru blues. Singura diferență constă în faptul că bluele s-au îndepărtat de plantații, iar idișul, în ciuda tuturor eforturilor, nu sa putut îndepărta de Talmud.
Deoarece cartea este concepută pentru un public larg, nu are nici un rost să se indice bibliografia, deoarece aproape toate sursele sunt scrise în idiș. Cu toate acestea, nu pot să nu mai vorbim de cele patru lucrări majore, familiare oricărei Yiddishists „Modern Engleză-Idiș-Englez“ Uriel Weinreich; "Dicționar idiș-Engleză-ebraică," Alexander Garkavi "Oytser distractiv der yidisher Shprakh" ( "Trezoreria a limbii ebraice") Nohum Stuchkova și "geshikhte distractiv der yidisher Shprakh" ( "Istoria limbii ebraice") Max WEINREICH. Acesta din urmă a fost publicat în limba engleză sub titlul "Istoria limbii idiș" (Chicago, 1980).
Despre natura kvets:
O persoană intră într-un tren și stă alături de bătrânul care citește un ziar evreiesc. Trenul începe să se miște. O jumătate de oră mai târziu, bătrânul amână ziarul și începe să bea ca un copil capricios: "Oh, cum vreau să beau ... Oh, cum vreau să beau ... Oh, cum vreau să beau ..."
Cinci minute mai târziu, pasagerul ajunge la mânerul opus. El merge la celălalt capăt al mașinii într-un rezervor de apă, umple un pahar, se întoarce. După câteva pași, se întoarce în rezervor, umple cel de-al doilea pahar și cu grijă, pentru a nu vărsa apa, se întoarce la loc. Apropiind pe bătrân, el tuse să atragă atenția. El, rupându-se pe jumătate de oh, își ridică capul și scutură primul pahar într-o gulp. Ochii lui sunt plini de recunoștință. Imediat, fără a lăsa bătrânul să-și vadă simțurile, pasagerul îi dă un al doilea pahar, se așează și închide ochii în speranța unui mic pui de somn. Bătrânul suspină, ca să spun mulțumesc. Apoi se apleacă pe spatele scaunului, își aruncă înapoi capul și vorbește la fel de tare ca înainte: "Oh, cum am vrut să beau ..."
Dacă înțelegeți anecdota, atunci veți stăpâni cu ușurință idișul. Aici există aproape toate componentele importante ale caracterului evreiesc: tensiunea constantă dintre "evrei" și "non-evrei"; psevdonaivnost,
Toate drepturile rezervate Booksonline.com.ua
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: