Coeziunea în grup este un indicator al forței, unității și stabilității interacțiunilor interpersonale și a relațiilor într-un grup, caracterizat prin atracția emoțională reciprocă a membrilor grupului și satisfacția grupului.
Coeziunea în grup poate acționa atât ca un scop al formării psihologice, cât și ca o condiție necesară pentru o activitate de succes. Într-un grup format din străini, un timp va fi necesar în mod necesar pentru a atinge nivelul de coeziune necesar pentru rezolvarea problemelor de grup.
Procesul de luare a deciziilor de grup este strâns legată de problema de conducere și de management, deoarece decizia - una dintre funcțiile importante ale capului, precum și organizarea grupului cu privire la această decizie - mai ales o funcție complexă. Faptul că deciziile de grup sunt în multe cazuri mai eficiente decât deciziile individuale au fost remarcate în mod repetat.
Tipuri de decizii de grup:
1) soluție imperceptibilă - o decizie adoptată ca urmare a unei discuții haotice ca urmare a incapacității de a discuta în continuare problema;
3) o decizie luată de o minoritate - o decizie luată de un grup mic care a ajuns la un consens pe care majoritatea îl acceptă;
4) compromis - o decizie luată ca urmare a unui acord de concesii reciproce care nu satisface pe deplin nici una dintre părți;
5) decizia luată de majoritate - decizia luată în urma votării;
6) decizia unanimă - o decizie pe care toți participanții sunt de acord. Se observă într-o situație fără probleme, adoptarea unei decizii oficiale;
7) decizia coordonată - decizia acceptată pe baza unei lucrări preliminare de comandă.
Metode pentru luarea unei decizii de grup:
1) comunicare deschisă;
2) rolul jucat - fiecare dintre participanti isi indeplineste rolul care ii este atribuit; ca rezultat al jocului se naste cea mai acceptabila solutie;
3) discuții de grup - discuții în grup despre orice probleme care sunt semnificative pentru majoritatea participanților.
Liderul este un membru al unui grup mic, care este promovat ca urmare a interacțiunii membrilor grupului de a organiza grupul atunci când rezolvă o anumită problemă. El demonstrează un nivel mai ridicat de activitate, participare, influență în rezolvarea acestei sarcini decât alți membri ai grupului. Astfel, liderul este prezentat într-o situație concretă, asumându-și anumite funcții. Ceilalți membri ai grupului își asumă conducerea, adică construiesc cu liderul astfel de relații, care presupun că va conduce și vor fi conduși. Conducerea ar trebui privită ca un fenomen de grup: un lider este de neconceput singur, este întotdeauna dat ca un element al unei structuri de grup, iar conducerea este un sistem de relații în această structură. Prin urmare, fenomenul conducerii se referă la procesele dinamice ale unui grup mic. Acest proces poate fi destul de contradictoriu: măsurarea pretențiilor conducătorului și măsura dorinței celorlalți membri ai grupului de a-și asuma rolul de lider nu pot coincide.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: