N-am știut MARKOVETELE LIVE.
"Voi spune cazul, a fost în prima campanie. În centrul orașului Grozny, nu departe de palatul prezidențial, pe front, exista un buncăr unde au fost luați răniții și morții. Au adus următoarea petrecere. Și băieții au plâns acolo. Bărbații când plâng, merită. Au ucis un comandant de batalion, căpitanul Markovets. Și un tip a rupt stelele din curelele de umăr și mi le-a înmânat: "Yura, ia-o ca un suvenir. de la noi. “. Și am scris acest verset:
"Despre mine, din când în când, după cum credeți, imediat cântecul este scris, am scris un întreg album. De asemenea, vreau să o fac și să-l eliberez - "Cântecele despre război". Separat. "
Mulțumită lui Eugenia Roy, care ne-a trimis această poezie.
Atunci când în cazarmă armate speciale
Veți fi introdus, începător jenant,
Nu atingeți patul,
Acest pat are o perioadă specială.
Nimeni nu o va atinge de patruzeci de zile,
Și peste foaia de cameră
Cu o panglică fierbinte, memoria noastră curge
Despre cine ne-a acoperit pentru totdeauna.
Am tras-o pe Kolka din crater,
Și șopti, îmbrăcați-i cu vopsea:
"Lăsați patul meu timp de patruzeci de zile ..."
Vreau cu tine ... aceste patruzeci de zile ... "
Și patruzeci de zile de Ural Serega
Și băieții de la Khiva
Un zâmbet este lăsat la ușă
Și nu vă ridicați capul.
Și patruzeci de zile, după cum sângele lui este în viață,
Această bandă arde transversal.
Și timp de patruzeci de zile ne rugăm, fără să știm
Nu este o linie din rugăciunile părintești.
După munți, orașul pare mai mic ...
Strâns acasă
Și mi-e frică:
Se pare că am supraviețuit
Pe un război necunoscut aici.
Se pare ca si inainte
Aici toate certurile de-a pururi.
Sunt oameni în haine la modă,
Tărâmul zâmbitor.
Aici limitele dintre
Viața, moartea, binele și răul.
proști
montai
Nu știu
Prut la capetele străzilor.
Un talentat, din păcate
În conversație, își petrec ardorul ...
Într-adevăr aici și a fost,
Când am mers acolo?
Este într-adevăr fierbinte și rece?
Am respirat în fiecare zi?
Prostii, soldat!
Ești doar șocat de cochilie,
Creierul tău este pe margine.
Conștiința ta a devenit nebună,
Onoarea ta e slăbită.
Nu există nici o justiție aici, adică,
Nu tu, dar e alta.
Nu urmăriți adevărul nebunului -
Spargeți-vă spatele.
Deci, lumea este într-adevăr sublunară,
Ce fel de tine?
Totul are dreptate, totul este așa cum ar trebui să fie,
Și nu trebuie să ne înțelegem.
Te-ai întors?
Premiul nostru -
Din nou, mai departe, ca oamenii, trăiesc.
Deci ieși!
Recunoașteți că sunteți bolnav.
Diferența, în cazul în care prostii, și în cazul în care realitatea.
Nu rupeți crucile din clopotnițe,
Dar nu pariezi cruci noi!
Nu vă lăudați de mintea pură -
Sunteți unși ca pe toți.
Nu trageți, vin, vindecați,
Prietenul meu sărac.
Cu cât ne uităm mai tare
Pe un război necunoscut aici,
Așa că am trăit mai devreme, ca oamenii, -
În această țară pașnică, mare;
Cu cât trăim mai devreme, ca și oamenii, -
Și de la noi tot ce așteptați, -
Cu cat vom fi mai fiabili, vom uita
Într-un război necunoscut aici.
Îi mulțumesc lui Valery Senchenko, care ne-a trimis aceste poezii.
Am fost prieten cu un gigant cu copilăria mea,
Ne-am distrat singuri.
El a rătăcit prin păduri și poienii,
Și m-am grăbit după el.
Și m-am grăbit după el.
Era un om adevărat,
Cu conștiința propriei puteri.
Și cuțitul sa transformat într-o pătrată,
Și purta pantaloni lungi.
Și purta pantaloni lungi.
Am trecut prin toată vara,
Nimeni nu ma atins,
Și eu giganți pentru asta
Toate melodiile cântate de tatăl meu.
Toate melodiile cântate de tatăl meu.
Oh, nobil și mândru,
Protector, gigant și erou,
În acel moment, ați terminat al patrulea,
Și m-am mutat la al doilea.
Și m-am mutat la al doilea.
Comparativ cu creșterea tipilor,
Și vor deveni prieteni pe o bază egală.
Am crescut, am terminat al nouălea,
Când ai murit în război.
Când ai murit în război.
Am fost prieten cu un gigant cu copilăria mea,
Ne-am distrat singuri.
El a rătăcit prin păduri și poienii,
Și m-am grăbit după el.
Și m-am grăbit după el.
Îi mulțumesc lui Alexander Kantemirovsky, care a trimis această poezie.
Monument, rupe lacrimi.
Îmi pare rău pentru el, îmi pare rău.
Frunze, furtuni, poate, vise?
Sufletul este în durere și tristețe.
Mâinile mamei, florile.
La mormânt eu și tu.
Sunteți acum în captivitatea naturii,
Dar sufletul tău este liber.
Nu există pace pentru sufletul meu,
Și acum e bolnavă.
Nu te aduce înapoi, știu,
Nu putem să-i întoarcem pe cei morți.
Eu blestem acel pamant,
Ce te-a făcut să dormi.
Văd revolverul, dar nu simt durere,
Doar mă simt rece în piept.
Gloanțe de plumb mă străpung,
Doamne! Moartea este înainte!
Numai 32 de ani, și deja un veteran,
Eroul Poporului este postum.
Nu ne alegeți - un pistol, un revolver,
La urma urmei, vom muri cu toții.
Sicriu, înmormântare, mormânt și cruce:
Oh, Doamne, sunt eu!
Am căzut, mujahidul mă împușcă.
Afgan - totul depinde de mine ...
Vietnam și Berlin, Kabul și Cecenia -
De la oameni tremura.
Dar amintiți-vă, frați, părinți, fii,
Nu vă vom uita niciodată!
Excelenți tipi dintr-o țară mare
Recent, întors cu un război excelent,
Spre deosebire de un număr de băieți,
Ceea ce a rămas pe el.
Excelenți au fost întâmpinați de un popor excelent,
Care în această țară trăiește bine,
Spitalele excelente au construit pentru ei,
În cazul în care paturile de spital sunt unul pentru două.
Doctorii excelenți au instruit-i să-
Că mâinile nu se pot distinge de picioare.
Este minunat să rămâi în viață în război,
Dar pentru a supraviețui în spital este excelent dublu.
Premii excelente pentru eroii cast,
Garduri excelente pentru morminte excelente,
Și cine nu a reușit să zboare spre cer -
Excelente pensii emise sobes.
Excelent, când ochii sunt înconjurați,
Este obișnuit să ai un vis public.
Într-adevăr nu te ridici de vinovăție personală,
Excelenți oameni dintr-o țară mare?
De mult timp nu cred într-un miracol.
Deși visează în sânge.
Dar toata lumea ma cheama de acolo
Ochii tăi sunt severi.
Îmi pare rău. Nu ne cunoșteam.
Și abisul - nu depăși.
Aproape jumătate de secol între noi
Și moartea la piept.
Nu Beatrice și nu Dante -
Dar noi suntem separați de secole.
. M-am îndrăgostit de locotenent,
Cine nu a venit din război.
Mulțumită lui Eugenia Roy, care ne-a trimis aceste poezii.
Leonid Verpeka, căpitanul celui de-al doilea rang.
Am văzut cum băieții tăgăduiesc,
Și o chitară spune
Despre "verde", "lalea" și "bacha".
Cusaturi pe inima tuturor "shuravi".
Dacă o casă a lovit o casă,
Nu te poți otrăvi cu sufletul tău.
Sunt oameni în rândul nostru -
Aruncați-le tot și fugiți la "Shuravi".
Dacă vedeți în jurul valorii de nelegiuire,
Cineva din spate cu un cuțit se străduiește,
Și nu pot spune ce vroiam -
Du-te la "Shuravi".
Și când sunteți sănătoși și bogați
Și a observat că sunt niște sere,
Amintiți-vă de vechea formație "Cascade"
Și ca o pasăre, du-te la "Shuravi".
Îi mulțumesc lui Vadim Kutin, care ne-a trimis această poezie.
Dedicat soldaților armatei ruse care se luptă în Cecenia.
Mi-ai pus o lumânare și ai suspinat de mine,
Dacă mă pierd de pe altcineva,
Dacă mă pierd într-un război inutil,
Mi-ai pus o lumânare și ai suspinat de mine.
Să nu se întâmple în trecut, nu sa dezvoltat cu noi,
Mă întorc! Dacă lunetistul îmi dă o șansă,
Dacă noaptea o copleșește cu o bucla mortală,
Dacă nu, atunci îmi putrezesc mormântul brut.
Ordinul este dat. Zorcul sângeros este aprins.
Și nu contează că nu mai sunt încă douăzeci de ani.
Și nu contează că nu vreau să omor.
Sunt un soldat. Pentru a supraviețui, trebuie să trag.
Și nu contează că nu vreau să mor.
Sunt un soldat, prin urmare, trebuie să execut ordinea.
Trăind moartea unei coase și dușmani și prieteni.
Fiecare oră aici pentru două în infinit de zile.
Prin vedere, mă uit la florile din luncă.
Este păcat că nu le pot da.
Mi-ai pus o lumânare și ai suspinat de mine,
Dacă mă pierd de pe partea altcuiva.
Dacă mă pierd într-un război inutil,
Ca un bun prieten despre mine.
Îi mulțumesc Maria Dityateva, care ne-a trimis această poezie
Trimiteți-le prietenilor: