Punct de topire termodinamic substanță true (triplu punct) este o constantă fizică care indică autenticitatea și puritatea materialului. Acesta este definit ca temperatura la care faza solidă, lichidă și gazoasă a unei substanțe sunt în echilibru într-un sistem închis, fără aer. La presiunea atmosferică normală fază solidă și lichidă a unei substanțe sunt în echilibrelor, la o temperatură care este oarecum diferit de punctul triplu, dar din moment ce efectul presiunii asupra temperaturii de tranziție „solid - lichid“ este minimul, diferența totală nu mai mult de câteva sutimi de grad de scară de Celsius.
Metodele de determinare a punctelor de topire ale echilibrului sunt laborioase și necesită echipamente complexe. Prin urmare, practica obișnuită a punctului de topire este determinată mai frecvent, mai degrabă dinamic decât metodele de echilibru. Punctele de topire determinate de metoda dinamică diferă în mod substanțial de cele trei puncte corespunzătoare. Gradul de deviație variază în funcție de criteriul metodei utilizate adoptat pentru determinarea „punctul de topire“, și, eventual, de substanța de testat. Punctele de topire au fost determinate prin metoda capilară adoptată în Farmacopeea Internațională, de obicei, un grad mai mare decât adevăratul punct de topire termodinamic.
Determinarea punctelor de topire (denumite în continuare puncte de topire) este utilizată în specificațiile farmacopei, în principal pentru a stabili autenticitatea substanței. Valoarea unei astfel de identificări crește foarte mult dacă se utilizează o tehnică pentru a determina așa numitele puncte de topire mixte.
Această tehnică este asociată cu o definiție suplimentară concepută pentru a arăta că substanța de testat și amestecul preparat din părți egale ale acestei substanțe și o probă autentică (eșantion standard) din aceeași substanță sunt topite la aceeași temperatură. Dacă aceste două substanțe nu sunt
identic, amestecul se topește de obicei la o temperatură mult mai scăzută decât substanța de testat, iar intervalul de temperatură de topire este relativ mai mare.
Prezența impurităților în material duce la o scădere mai mult sau mai puțin vizibilă a punctului său de topire. Chiar mai important este faptul că impuritățile prezente în substanță pot provoca o extindere a intervalului de temperatură de topire. În majoritatea cazurilor, atunci când comportamentul unei substanțe în procesul de topire este folosit ca criteriu de puritate, Farmacopeea Internațională prescrie determinarea intervalului de temperatură de topire mai degrabă decât punctul de topire.
În mod similar, pentru lichide, determinarea punctului de fierbere și a intervalului de fierbere oferă informații pe baza cărora se poate judeca autenticitatea și puritatea substanțelor lichide. Considerațiile practice subliniază încă o dată necesitatea unor metode care să confere constante aparente care pot fi diferite de cantitățile termodinamice reale. Cu toate acestea, dacă condițiile experimentale prescrise sunt strict respectate, rezultatele obținute sunt foarte reproductibile.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: