Al doilea război mondial a demonstrat clar necesitatea unui tratat universal privind drepturile omului. În 1941, președintele american Franklin D. Roosevelt, în adresa statului său, a solicitat sprijinirea a patru libertăți necesare: libertatea de exprimare, libertatea de conștiință, libertatea de a fi nevoiți și libertatea de frică. Acest lucru a dat un nou impuls dezvoltării drepturilor omului ca o condiție necesară pentru pace și sfârșitul războiului.
Când comunitatea mondială a devenit conștientă de atrocitățile comise de Germania nazistă, a devenit evident că Carta ONU nu definește cu acuratețe drepturile omului. Un tratat universal care ar descrie și descrie drepturile individului era necesar.
După discutarea proiectului de proiect al lui John Humphrey, sa decis încă o dată restrângerea componenței echipei de dezvoltare pentru a accelera procesul, care a amenințat că va fi împotmolit în discuții lungi. De această dată grupul a inclus pe Cassin, Malik, Roosevelt și Wilson. Sarcina de a elabora oa doua versiune a proiectului pentru examinare, în primul rând, de către grup și apoi de Comisie, a fost încredințată lui Rene Cassin, în calitate de specialist în domeniul dreptului, și a fost un scriitor excelent.
Conform modelului lui Cassin, ultimele trei articole ale Declarației formează un fluture, care leagă întreaga structură într-un întreg. Aceste articole sunt dedicate îndatoririlor individului societății și impun interzicerea abuzului de drepturi în detrimentul scopului pe care Națiunile Unite i la pus în aplicare.
Acest document a fost tradus în multe limbi ale lumii și este cel mai translatabil document din lume.
DECLARAȚIA UNIVERSALĂ PRIVIND DREPTURILE OMULUI
Întrucât recunoașterea demnității inerente a tuturor membrilor familiei umane și a drepturilor lor egale și inalienabile constituie fundamentul libertății, justiției și păcii universale; și
Întrucât nu ia în considerare și disprețul drepturilor omului au dus la acte de barbarie care au indignat conștiința omenirii, și apariția unei lumi în care ființele umane se bucură de libertatea de exprimare și credință și libertatea de frică și doresc a fost proclamată drept cea mai înaltă aspirație a oamenilor; și
Considerând că este necesar ca drepturile omului să fie protejate de statul de drept pentru a se asigura că o persoană nu este forțată să recurgă, în ultimă instanță, la o revoltă împotriva tiraniei și opresiunii; și
Considerând că este necesar să se promoveze dezvoltarea relațiilor prietenoase dintre popoare; și
Considerând că o înțelegere generală a naturii acestor drepturi și libertăți are o importanță deosebită pentru îndeplinirea integrală a acestei obligații,
Proclamă prezenta Declarație Universală a Drepturilor Omului ca o sarcină, un standard comun pentru toate popoarele și toate națiunile, pentru fiecare individ și fiecare organ al societății, păstrând mereu în minte această declarație, prin învățătură și educație să promoveze respectul pentru aceste drepturi și libertăți și asigurând, prin naționale și internaționale, recunoașterea și aplicarea lor universală și efectivă și punerea în aplicare a acestora ca între popoarele statelor - membre ale Organizației, precum și între popoarele teritorii Sub jurisdicția lor.
Toți oamenii se naște liberi și egali în demnitate și drepturi. Ei sunt înzestrați cu rațiune și conștiință și ar trebui să acționeze unul față de celălalt în spiritul fraternității.
În plus, nu trebuie să existe nici o distincție în funcție de statutul politic, juridic sau internațional al țării sau al teritoriului de care aparține unei persoane, fie că este vorba independentă, încredere, non-auto sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate.
Toată lumea are dreptul la viață, libertate și inviolabilitate personală.
Nimeni nu va fi ținut în sclavie sau în servitute; sclavia și comerțul cu sclavi sunt interzise în toate formele lor.
Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepsei crude, inumane sau degradante.
Toată lumea, oriunde este, are dreptul la recunoaștere ca persoană înaintea legii.
Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul, fără nicio deosebire, la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care încalcă această Declarație și împotriva oricărei incitări la o astfel de discriminare.
Orice persoană are dreptul la o cale de atac eficientă de către instanțele naționale competente în cazurile de încălcare a drepturilor sale fundamentale acordate de constituție sau de lege.
Nimeni nu va fi supus arestării arbitrare, detenției sau exilului.
Orice persoană are dreptul, pe baza egalității complete, de a-și stabili drepturile și obligațiile și de a stabili fapta penală împotriva sa, ca cazul său să fie examinat în mod public și în conformitate cu toate cerințele justiției de un tribunal independent și imparțial.
Orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul să fie prezumată nevinovată până când se va dovedi vinovată potrivit legii într-un proces public în care i se oferă toate posibilitățile de apărare.
Nimeni nu poate fi condamnat pentru o infracțiune pe baza comiterii oricărei acțiuni sau a inacțiunii, care la momentul comiterii sale nu constituia o infracțiune în temeiul legilor naționale sau al dreptului internațional. De asemenea, nu se poate impune o pedeapsă mai mare decât cea care ar putea fi aplicată în momentul comiterii infracțiunii.
Nimeni nu va fi supus la interferențe arbitrare cu viața sa personală și de familie, atacuri arbitrare asupra inviolabilității casei sale, secretul corespondenței sale sau asupra onoarei și reputației sale. Toată lumea are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea interferențe sau atacuri.
Toată lumea are dreptul să se miște liber și să își aleagă locul de reședință în fiecare stat.
Toată lumea are dreptul să părăsească orice țară, inclusiv a sa, și să se întoarcă în țara sa.
Toată lumea are dreptul de a căuta azil din cauza persecuției din alte țări și de a se bucura de acest refugiu.
Acest drept nu poate fi utilizat în caz de urmărire penală, de fapt bazat pe o infracțiune politică sau un act contrar scopurilor și principiilor Națiunilor Unite.
Toată lumea are dreptul la o naționalitate.
Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de cetățenia sa sau de dreptul de a-și schimba cetățenia.
Bărbații și femeile de vârstă plină au dreptul, fără nicio restricție pe motive de rasă, naționalitate sau religie, să se căsătorească și să-și găsească o familie. Ei se bucură de aceleași drepturi în ceea ce privește căsătoria, în timpul stării civile și în momentul dizolvării.
Căsătoria poate fi încheiată numai cu consimțământul liber și deplin al ambelor părți la căsătorie.
Familia este unitatea naturală și fundamentală a societății și are dreptul la protecție de către societate și stat.
Toată lumea are dreptul să dețină proprietatea singură, precum și împreună cu alții.
Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa.
Toată lumea are dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile și libertatea de a-și practica religia sau convingerile singure sau în comunitate cu ceilalți, în mod public sau privat, în predarea, închinarea și îndeplinirea practicilor religioase și ritualice.
Toată lumea are dreptul la libertatea de opinie și de exprimare; acest drept include libertatea de a păstra opinia fără intervenție și de a căuta, primi și transmite informații și idei prin orice mijloace și indiferent de frontiere.
Toată lumea are dreptul la libertatea de întrunire și asociere pașnică.
Nimeni nu poate fi obligat să aparțină unei asociații.
Toată lumea are dreptul să participe la guvernarea țării sale, direct sau prin intermediul unor reprezentanți liberi aleși.
Toată lumea are dreptul la acces egal la serviciul public din țara sa.
Voința poporului trebuie să fie baza puterii guvernamentale; această voință trebuie exprimată în alegeri periodice și veritabile, care trebuie să se desfășoare sub scrutin universal și egal, prin vot secret sau prin alte forme echivalente care asigură libertatea de vot.
Toată lumea are dreptul la muncă, la libera alegere a locurilor de muncă, la condiții de muncă echitabile și favorabile și la protecție împotriva șomajului.
Toată lumea, fără nicio discriminare, are dreptul la un salariu egal pentru o muncă egală.
Toată lumea are dreptul să formeze sindicate și să intre în sindicate pentru a-și proteja interesele.
Toată lumea are dreptul la odihnă și petrecere a timpului liber, inclusiv dreptul la o limitare rezonabilă a zilei de lucru și la concediul periodic plătit.
Toată lumea are dreptul la educație. Educația trebuie să fie gratuită, cel puțin în ceea ce privește învățământul primar și general. Învățământul primar trebuie să fie obligatoriu. Învățământul tehnic și profesional ar trebui să fie accesibil publicului, iar învățământul superior ar trebui să fie la fel de accesibil pentru toți, pe baza abilităților fiecăruia.
Educația ar trebui să fie îndreptată spre dezvoltarea deplină a persoanei umane și spre creșterea respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale. Educația ar trebui să promoveze înțelegerea, toleranța și prietenia între toate popoarele, grupurile rasiale și religioase și ar trebui să contribuie la activitățile de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite.
Părinții au dreptul de prioritate în alegerea tipului de educație pentru copiii lor mici.
Toată lumea are dreptul să participe liber la viața culturală a societății, să se bucure de artă, să participe la progresul științific și să beneficieze de avantajele sale.
Toată lumea are îndatoriri față de comunitate, în care numai dezvoltarea liberă și deplină a personalității sale este posibilă.
În exercitarea drepturilor și libertăților lor, toți vor fi supuse numai limitărilor stabilite de lege, exclusiv în scopul asigurării recunoașterii și respectării drepturilor și libertăților altora și satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Exercitarea acestor drepturi și libertăți nu trebuie să fie în niciun fel contrară scopurilor și principiilor Națiunilor Unite.
Nimic din această declarație poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, grup sau persoană dreptul de a se angaja în orice activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta Declarație.
Articole similare
-
Declarația problemei omului în istoria filosofiei - stadopedia
-
Înțelegerea creștină a lui Dumnezeu și a omului - stadopedia
Trimiteți-le prietenilor: