- Hei! "De îndată ce au intrat pe coridor, a existat o voce tare și groaznică.
- Nu trebuie să țipi ", a răspuns Sykes, blocând ușa. "Străluci pe noi, Toby.
- Aha! Da, acesta este prietenul meu! strigă aceeași voce. "Lumină, Barney, lumina!" Lasă-l pe domn. Dar mai întâi de toate, vrei să te trezești?
Aparent, el a aruncat primul corn pentru a pune pe pantofi sau ceva de genul asta într-o specială, care este accesat ei trezi din somn pentru că ai putea auzi un vuiet a căzut ceva din lemn, iar apoi a auzit înăbușit mormăitul unei persoane care se află între somn și veghe.
- Ai auzit sau nu? a continuat aceeași voce. "În coridor, Bill Sykes, și nimeni nu-l întâlnește, și te desparți, ca și cum ar lua opiu la cină. Ei bine, a venit la, sau poate, să lanseze în tine un sfeșnic de fier, că te-ai trezit?
După ce am fost pus această întrebare pe podea goale stropit rapid pantofi uzate, și în afara ușa chiar acolo - la lumânare în primul rând slab de ardere, iar apoi figura subiectului în sine, care a fost deja descrisă - agenți nazale de la han la Safra Hill.
- D-le Sykes! exclamă Barney cu o bucurie sinceră sau prefăcută. - Vă rog, domnule, vă rog!
- Păi, mai întâi, spuse Sykes, împingându-l pe Oliver. "E mai viu sau o să-ți pun pe tocuri."
Îl bâjbâi pentru încetinire. Sikes împins Oliver, și s-au găsit într-o cameră întunecată scăzută, în cazul în care a existat un incendiu de fum, două sau trei scaune rupte, o masă și o canapea foarte vechi pe care, cu picioarele mai mari decât capul lui, zăcea întins pe toată lungimea, om, fumat o pipă de lut lung . Purta o haină elegant-tăiat tutuniu cu nasturi mari de alamă, o cravată portocalie, grosier, vesta colorat ostentative și pantaloni negri scurte. Dl Crackit (pentru că a fost el) nu a avut o cantitate excesivă de păr de orice culoare, sau pe fata, iar cele pe care le-au fost diferite tentă roșiatică și au fost ondulată în cârlionți lungi ca un tirbușon în care forța de tracțiune continuu murdar lui degetele decorate cu inele ieftine ieftine. A fost un pic mai înalt decât media și aparent slabă în picioare, dar acest lucru nu-l împiedică admirarea propria sa, cu până său, cizme înalte, pe care a contemplat cu plăcere pline de viață.
- Bill, amice! a spus subiectul, întorcându-și capul la ușă. "E bine să te văd." Am început deja să vă fie frică, indiferent dacă ați refuzat de la afacerea noastră, atunci m-aș duce la propria dvs. primejdie și risc. Oh!
Eliberând acest strigăt, care a exprimat cea mai mare surpriză la vederea lui Oliver, domnul Toby Crackit a luat o poziție șezând și a dorit să afle ce a fost.
- Băiatul este doar un băiețel, "răspunse Sikes, împingând scaunul la șemineu.
- Un animal de casă al domnului Fagin, zise Barney, rânjind.
- Ah, Fagina! exclamă Toby, examină pe Oliver. - Ei bine, și un băiat rar - așa că nu merită să-ți eliberezi buzunarele tuturor bătrânilor biserici! Acest om liniștit va face o avere lui Fagin!
- Destul! - Sikes nerăbdător și se aplecă spre prietenul lui, îi șopti la ureche câteva cuvinte, după care dl Crackit râs incontrolabil și onorat Oliver control și ochii uluite.
- Și acum, spuse Sykes, așezându-se în locul său anterior, "dă-ne, în timp ce suntem aici, așteptând ceva de mâncat și de băut, asta ne va mări oricum". Așezați-vă la șemineu, bebeluș și odihniți - în timpul nopții încă mai trebuie să mergeți, deși nu până acum.
Oliver se uită la Sykes timid și cu o uimire uimitoare; Apoi, împingând scaunul la foc, se așeză, cu capul în mână - era bolnavă - cu greu știind unde era și ce se întâmpla în jurul lui.
- - Ei bine, spuse Toby, când tânărul evreu a adus mâncarea și a pus sticla pe masă. - Pentru succesul omului de afaceri!
Proclamând acest pâine prăjită, sa sculat, a pus cu grijă o țeavă goală în colț și, urcând la masă, a umplut un pahar de vodcă și a băut. Dl Sykes a urmat exemplul.
- Trebuie să-i dai puțin băiețelului ", a spus Toby, turnând paharul pe jumătate. "Aveți un volei, o creatură nevinovată".
- Într-adevăr, a început Oliver, privind în sus cu ochii plini de pietre, "chiar am dreptate.
- Beți un volei, repetă Toby. "Credeți că nu știu ce vă va face bine." Spune-i să bea, Bill.
- Lăsați-l să bea mai bine! spuse Sykes, dând din buzunar. - Nu mă lăsa în iad, cu mai multe necazuri decât cu întreaga familie de Dodgers! Beți, diavol mic, bea!
gesturi amenințătoare Speriati cei doi bărbați, Oliver gulp grăbit un pahar de băutură și imediat tuși, rezultând în admirație Toby Krekita și Bari, și chiar a adus un zâmbet la sumbru Dl Sykes.
Când sa terminat, și Sykes era mulțumit de foame (Oliver a fost forțat să înghită o crustă de pâine), cei doi bărbați se așezară pe scaune pentru a-și lua un pui de somn. Oliver rămase pe scaunul de lângă șemineu; Barney, înfășurat într-o pătură, se întindea pe podea, chiar în fața cabanei.
Au dormit ceva timp sau păreau a fi adormiți; nimeni nu se mișca, cu excepția lui Barney, care se ridicase de două ori ca să arunce cărbuni în șemineu. Oliver a fost aruncat într-un pui de grea; i se parea ca si cum rătăcește prin drumuri de țară întunecate, rătăcind prin cimitir întunecat, încă o dată vede imaginea fulgeră în fața lui în timpul zilei, când a fost trezit de Toby Crackit, care a sărit în sus și a anunțat că a fost o jumătate de secundă.
O secundă mai târziu, ceilalți doi se aflau în picioare și toți se angajaseră activ în pregătiri. Sykes și prietenul său și-au înfășurat gâtul și bărbia cu eșarfe largi întunecate și și-au pus hainele; Barney, deschizând dulapul, a scos diferite unelte de acolo și ia împins în buzunare.
- Dă-mi câinii, Barney, spuse Toby Crackit.
- Aici sunt ", a spus Barney, ținând o pereche de pistoale. - Le-ai încărcat singur.
- Bine! - ascunzându-le, spuse Toby. - Unde sunt fișierele?
- - Am spus, spuse Sykes.
- Acarieni, pietre, pivoți, lumini - nu au uitat nimic? Întrebă Toby, atârnând un mic rang în buclă sub cavitatea hainei.
- E în regulă ", a răspuns prietenul său. - Adu cudgeli, Barney. E timpul să plecăm.
Cu asta, el a luat un băț gros de la mâinile lui Barney, care, dându-i celălalt băț Toby, începu să-l prindă pe manta lui Oliver.
- Acum, spuse Sykes, întinzându-și mâna.
Oliver, pe de-a-ntregul plimbare neobișnuită, aer proaspăt și vodcă pe care a fost obligat să bea, și-a pus mâna în mâna lui Sykes.
- Luați-l pentru altceva, Toby, spuse Sikes. - Uită-te, Barney.
Sa dus la ușă și, revenind, a raportat că totul era liniștit. Doi hoți au ieșit împreună cu Oliver. Barney, după închiderea cu grijă a ușii, sa înfășurat din nou într-o pătură și a adormit.
Avea întuneric impenetrabil. Ceața era chiar mai groasă decât la începutul nopții, iar aerul era atât de saturat de umiditate, încât, deși nu ploua, la câteva minute după ce părăsise casa lui Oliver, părul și sprâncenele lui s-au udat. Treceau printr-un pod și se îndreptau spre luminile pe care le văzuse Oliver înainte. Distanța era mică și, din moment ce se mișcau repede, au ajuns curând la Cherty.
- Vom traversa orașul ", șopti Sikes. "Noaptea, nimeni nu va intra în cale.
Toby a fost de acord și au mers repede de-a lungul străzii principale a unui mic oraș, complet pustiu în această oră târzie. Undeva în fereastra unui dormitor o lumină slabă izbucni; ocazional lătratul răgușit al câinelui a frânt tăcerea nopții. Dar nu era nimeni pe stradă. Au ieșit din oraș când ceasul bisericii a lovit doi.
Accelerând pașii, ei s-au întors spre stânga, pe drum. După aproximativ un sfert de mila, se apropiau de o casă singuratică, înconjurată de un zid, la care Tobi Krekit, fără să aibă timp să-și prindă răsuflarea, se amestecă dintr-o clipă.
- Acum dă-i băiatului ", a spus Toby. "Ridicați-l; O voi ridica.
Oliver nu avea timp să se uite înapoi, așa cum Sykes îl prinse sub arborile lui și în trei sau patru secunde el și Toby se așezară pe iarba din cealaltă parte a zidului. Sykes nu a ezitat să se alăture. Și s-au strecurat înainte în casă.
Și apoi, doar Oliver, care și-a pierdut aproape de mândrie frica și disperarea, și-a dat seama că scopul acestei expediții a fost jaf, dacă nu crimă. El și-a strâns mâinile și, în imposibilitatea de a se opri, a strigat în groază. Ochii lui s-au întunecat, sudoarea rece pe fața palidă, picioarele i-au refuzat să servească și a căzut în genunchi.
- Ridică-te! Sikes șuieră, tremurând de furie și trăgând un pistol din buzunar. - Ridică-te sau îți smulg capul.
- Oh, pentru numele lui Dumnezeu, lasă-mă să plec! exclamă Oliver. - Voi fugi și voi muri undeva pe câmp. Nu voi ajunge niciodată aproape de Londra, niciodată, niciodată! Oh, dragă-mă, nu mă face să furi! De dragul tuturor îngerilor strălucitori din cer, ai milă de mine!
Persoana căreia i se adresează acest motiv, dezgustător spewed vulgar și înălță arma, dar Toby, bate-l din mâinile unui pistol, băiatul strângea gura și l-au târât la casa.
Sykes, îndemnând la blestemuri fricoase asupra capului lui Fyodin, care la trimis pe Oliver la această afacere, cu hotărâre, dar încercând să nu facă zgomot, a folosit o resturi. După un timp, a reușit să deschidă un obturator, cu ajutorul lui Toby.
Era o fereastră mică, cu o legare frecventă, la jumătate și jumătate de pământ, în jumătatea din spate a casei - o fereastră în cameră pentru spălarea vesela sau pentru bere și sfârșitul coridorului. Gaura era atât de mică încât locuitorii casei nu trebuiau să considere necesar să-l închidă nesuferit; dar era suficient de mare ca un băiat să-l crească din Oliver. După ce a condus un pic mai mult, domnul Sykes sa confruntat cu zăvoarele; curând fereastra era larg deschisă.
- Ascultă acum, diavolule! Sikes spuse, tras un buzunar secret din buzunar și îndreptându-se direct în fața lui Oliver. - Te pun pe fereastră. Vei lua acest lanternă, se ridică liniștit în sus pe scări - este chiar în fața ta - vei trece prin micul ușă din față la ușa de la intrare, o vom debloca și ne vom da drumul.
- E un șurub de sus, nu poți ajunge la el ", a intervenit Toby. - Du-te pe scaunul din hol. Sunt trei scaune, Bill, iar pe spatele unui imens unicorn albastru și furci de aur, este stema unei bătrâne.
- Ține-ți gura închisă! Sykes întrerupse, aruncându-i o privire amenințătoare. "Este ușa spre camere deschisă?"
- Deschidere largă, spuse Toby, uitându-se pe fereastră. - Distracție! Întotdeauna o lasă deschisă, astfel încât câinele, care are un așternut aici, să poată merge pe coridor atunci când nu poate să doarmă. Ha-ha-ha! Barney și-a făcut-o în seara asta. Asta e minunat!
Deși Dl Crackit a spus șoaptă abia auzit, și a râs în tăcere, dar Sikes i-au ordonat să poruncitor taci și trecem la afaceri. Toby a ascultat, mai întâi a scos o lanternă și a pus-o pe pământ, apoi a pus capul tare de perete sub fereastră, și mâinile pe genunchi, astfel încât spatele său a fost servit ca o piatră de temelie. Când a fost făcut. Sykes, a urcat pe ea, ușor înțepat Oliver fereastra de picioare în primul rând, și, ținându-l de guler, a redus în condiții de siguranță la podea.
- Luați acest felinar, spuse Sykes, privind în cameră. "Vedeți scările în fața ta?"
Oliver, nu mort sau viu, șopti: "Da". Sikes arătându-și arma la ușa din față, îl sfătuia laconic să ia notă că el va fi întotdeauna sub arma și, dacă el ar ezita, ar fi ucis în același moment.
- Ce este acolo? - șopti tovarășul său.
Amândoi au ascultat intenționat.
- Nimic! a spus Sykes, eliberând pe Oliver. - Ei bine!
În acea perioadă scurtă de timp în care băiatul își putea aduna gândurile, el a hotărât cu fermitate - chiar dacă această încercare i-ar fi costat viața - să urce scările care au condus din față și să ridice alarma în casă. După ce a luat această decizie, el sa strecurat imediat la ușă.
- Înapoi! Sikes strigă dintr-o dată. - Înapoi! Înapoi!
Când tacerea moartă care domnea în casă a fost întreruptă de un ticălos puternic, Oliver și-a scos felinarul în frică și nu știa să meargă înainte sau să alerge!
Din nou, a fost un strigăt - o lumină fulgerată; Înainte de ochii lui, doi bărbați înfricoșați se îmbrăcau în treapta de sus a scării. Un fulger de lumină, zgomotul asurzitor, fumul, crackling-ul nu se știe de unde - și Oliver se răzbună.
Sykes a dispărut pentru o clipă, dar apoi sa arătat din nou și la apucat de guler înainte ca fumul să fie eliminat. El a tras pistolul după bărbații care s-au grăbit deja și l-au târât pe băiat.
- Stai strâns, șopti Sikes, trăgându-l prin fereastră. "Hei, dă-mi eșarfă." Au intrat în ea. Mai viu! Băiatul sângerează.
Apoi, Oliver auzi zgomotul unui clopotel, șuierăi, țipete și simți că cineva îl dădu, plecând repede pe un teren neuniform. Apoi zgomotul se opri în depărtare, frigul murdar îi lega inima. Și nu mai vedea sau aude nimic altceva.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: