RUSII URMEAZĂ LIMBA RUSĂ
Limbajul rus (ca orice altă limbă națională) este un sistem de semne prin care comunicăm cu reprezentanții poporului nostru. Și, astfel, devine o parte integrantă a conștiinței noastre colective, a mentalității noastre. Prin urmare, împreună cu astfel de elemente culturale precum obiceiurile, obiceiurile, arta națională, limbajul definește națiunea ca un obiect ales printre alte popoare.
În acest sens, este foarte important să se păstreze structura lingvistică. De exemplu, contactele comerciale, politice, culturale cu reprezentanții altor țări duc la apariția unor cuvinte împrumutate. Citează argoul în limba engleză, uitând că în sistemul primordial al limbajului există concepte care definesc aceleași realități. "Prietenul meu, prietena mea" - acestea sunt cuvintele care sunt înlocuite din ce în ce mai mult de rusă "prietena mea, iubitul meu".
Cu toate acestea, procesul de împrumut nu provoacă îngrijorare, nu reprezintă o amenințare, deoarece extinderea vocabularului este o condiție necesară pentru dezvoltarea normală a sistemului lingvistic. Puteți vorbi despre apariția pericolului numai atunci când o anumită limită este trecută, atunci când o structură de origine străină începe să aibă un impact grav asupra limbii și utilizarea împrumutului are loc în mod nejustificat de des.
Cu toate acestea, vorbind despre pericolul național în acest fel, este dificil de evaluat situația lingvistică din țară. De exemplu, în secolul al XIX-lea, marea majoritate a societății educate din Rusia a vorbit în franceză, cu dificultate exprimând gânduri în limba rusă. Ar părea o amenințare evidentă pentru limbă. Cu toate acestea, în același timp, se dezvoltă literatura clasică, care a prezentat apoi cele mai valoroase exemple de limbă. În secolul al XIX-lea, de fapt, sa format limba pe care o numim acum varianta literară modernă rusă. Deci, pentru a corela numărul de împrumuturi cu securitatea limbii care acceptă cuvinte noi, se dovedește a fi incorectă.
Astfel, problema securității în ceea ce privește limba, de fapt, nu este pur lingvistică. Pentru sistemul lingvistic, expansiunea compoziției lexicale datorată cuvintelor străine sau cuvintelor preluate din dialecte este modul obișnuit de dezvoltare. Un alt lucru este că pericolul există pentru societate. În primul caz, națiunea treptat (în cazul menținerii unei tendințe de împrumut) își pierde simțul propriei unicități pe fundalul altor popoare. În al doilea caz, un discurs specific (de exemplu, jargonul hoților) lasă o amprentă asupra societății în sine, care începe să perceapă microcultură dialectanilor, distrugând tradițiile culturale stabilite.
Cercetătorii, preocupați de securitatea limbii (și aici putem vorbi cu adevărat despre existența unei probleme), sunt întrebați: care sunt motivele pentru care cererea scăzută pentru limba lor a oamenilor care par a fi în poziția lor oficială de a servi ca exemple pentru locul lor în societate concetățenii lor? De ce își permit ei înșiși să se adreseze unui public de mai multe milioane într-o limbă mult mai potrivită într-o celulă de închisoare și nu într-o societate civilizată? Ce este: manierele rele elementare, neînțelegerea rolului sau a bravului său, manifestarea pseudo-democrației, dorința de a apărea mai simplu și mai aproape de "masele poporului"?
"Blatnyachina", care sună (mai ales recent) de pe ecrane TV, devine normă. Generația tânără crește pe muzica lui Shufutinsky, "Lesopoval", Cercul și alții, glorificând moartele închisorii. O încântare și o admirație deosebită în rândul tinerilor este cauzată de cântece cu cuvinte cum ar fi "A ucis un negru, cățele, înmuiate ...". Filmele abundă cu blesteme, care se toarnă de pe buzele eroilor. Raisa Rosina, angajat al Institutului de limbă rusă. V.Vinogradova, crede că este timpul să facem ceva. "Cred că trebuie făcut ceva. Sunt înspăimântat de propaganda de crimă la televiziune, în același timp, iar părinții ar trebui să se gândească cum să facă copii să urmărească alte filme și să asculte alte muzică".
În cazul vorbitorilor de limbă rusă care trăiesc în Rusia sau dispersați în întreaga lume, limba este singura moștenire comună. În acest sens, discursul comun este ceea ce ne conectează la o singură națiune. Este zadarnic să căutăm o comunitate pe unele platforme politice sau în programe culturale - aici suntem separați de vârstă, de educație, de reședință, de gusturi etc. Dar limbajul care ne-a modelat gândirea, fondul culturii culturale, avem unul și, prin urmare, prima preocupare nu este să-l lăsăm să moară.
Trimiteți-le prietenilor: