De unde a venit acest cuvânt și ce înseamnă pentru noi? Prin cuvântul "ceai" înseamnă de obicei o băutură (o ceașcă de ceai) și ceaiul uscat (un pachet sau un crab de ceai), precum și planta de ceai în sine (o bucată de ceai).
Originea cuvântului ceai în China
În China, ceaiul are sute de nume, în funcție de zona de creștere, tip sau varietate
Toate celelalte popoare ale lumii au împrumutat numele lor de ceai de la chinezi. Desigur, acestea sunt ușor distorsionate numele chinezesc, la fel ca în propria sa și auzit-o pronunțat. În plus, a avut importanță și din ce parte a ceaiului din China a venit în această sau în acea țară. ( "Shuysen" "Yunnan", "wa-otsun", "ceai oolong", "Longji", "Tunc", "Baych", "chenlyancha", "chicha", "ascuțire", "huacha" etc. ) .. Dar numele cel mai frecvent utilizate generalizeze și adesea prezente în denumirile compuse complexe ale soiurilor - acest „cha“, ceea ce înseamnă „frunză tânără“. În diferite provincii pronunță diferit cuvântul, acesta poate fi auzit ceva de genul „ch'ha“ și „tsha“ cum „a cărui“ sau „Tba“. În acest caz, colectate de arbuști frunze de ceai verde înainte ca acestea vor fi fabrica de prelucrare, numit „Ch'a“ gata să se usuce ceai negru - „U-cha“ și bea din ea - „Ch'a-și“ Dar hierogliful pentru desemnarea ceaiului în întreaga China este același. Acesta este unul dintre personajele cele mai vechi create în secolul V, când era termenul, cuvântul „ceai“.
În Rusia au existat ceaiuri de secole in nordul Chinei - sau de la Hankou, sau prin Hankou și, prin urmare, cuvântul rusesc „ceai“ este cel mai apropiat de China de Nord, capitala, sau așa-numitele pronunția Mandarin. Din numele rus este acceptat majoritatea popoarelor țării noastre și acele popoare slave, bulgari, cehi, sârbi.
Portugheză, primul dintre care Occidentul europenii sa întâlnit cu ceai și exportul de oțel-l din sudul Chinei, din Canton, este pe poziția una dintre capitalele, numit de ceai „Chaa“ - potrivit, de asemenea, pronunția Mandarin.
Popoarele din India, Pakistan și Bangladesh, unde băuturile de ceai au pătruns din China de Vest, se numesc ceai "chai" sau "jai".
În Asia Centrală, în cazul în care ceaiul a fost numit anterior "ha", ceaiul sau ceaiul este acum utilizat în mod obișnuit. Mongolii, care au întâlnit ceai prin Tibet, o numesc "tsai"; Kalmyks, care au învățat despre ceai de la mongoli, spun "tsya"; și arabii, care au cumpărat ceai în Xinjiang, sunt "shai".
Coreenii japoneze și, adiacente Chinei de Est, cuvântul „ceai“ este pronunțat „Tba“. De aici numele de ceai al majorității națiunilor europene, în primul rând a făcut cunoștință cu ceai sau prin China de Sud-Est, fie prin Japonia și exportul de la Amoy, făcându-l pronunția Amoy - „Tba“ sau „ceai“ - a fost pus la sfârșitul secolului al XVIII-lea baza denumirea botanică latină de ceai (Thea), iar cuvântul este britanicii au început să fie pronunțată ca „ti“, și franceză, italiană, spaniolă, română, olandeză, germani, suedezi, danezi, norvegienii - ca „te“.
Engleză și exploratori olandeză a stabilit mai întâi contactele lor cu China, prin porturile din partea de sud-est a Imperiului chinez și, ulterior, a primit permisiunea din partea guvernului chinez să-l viziteze numai acele porturi și nu încercați să pătrundă în alte părți ale Chinei. Aceste porturi au fost la Guangzhou (Canton), SAMYN (Amoy) și Fuzhou, făcând din acestea exportate ceaiurile chinezești au primit în Europa, numele Cantonului sau Amoy.
Arabii, engleza, franceza sau portugheza sunt denumite ceaiul sunt distribuite pe scara larga in randul popoarelor africane, fiecare depinzand de cine a adus-o pentru prima data in aceasta sau acea tara africana.
Destul de departe este numele ceaiului polonez - Herbat. Cuvântul nu este polonez, dar este ușor modificat "stema" latină, ceea ce înseamnă "iarbă" (amintiți-vă "herbarul"). Faptul este că ceaiul a fost folosit mult timp în Polonia doar ca medicament, nu a fost distribuit ca băutură și, prin urmare, a fost vândut exclusiv în farmacii. Apothecaries a dat numele ceaiului, considerând că frunzele de ceai sunt făcute dintr-un fel special de "plante chinezești". Cu toate acestea, acest lucru a fost gândit în secolul al XVII-lea și în multe alte țări.
Interesant pe acest subiect:
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: