Este păcat că vara a trecut, toate florile au fost uscate.
Toamna varsă o ploaie melancolică.
Numai inima fericirii mele așteaptă tremurând,
Că totul s-ar fi împlinit fără o urmă de vis.
În spatele unei ferestre reci, ca niște demoni,
Vântul se rupe în casa mea, aparent căutând adăpost.
Bate aripi în pahar, suflă obloanele din balamale.
Totul bate, ca nebunul în ușa închisă.
Refren:
Pe geam, ploaia se joacă stacato.
Melodia viselor îmi dă o picătură de muzică.
Numai în vara mea, știu, nu există întoarcere,
Zilele fericite nu sunt cicloane, nu fac o predicție.
Nimic nu-mi va spune că vântul este fără adăpost,
Ca întotdeauna, trebuie să vă căutați fericirea.
A fost o dată cu mine doar o trecere a vântului,
Și acum mai des mișc căldura.
2
Dar visele pentru ei înșiși sună undeva.
Inima vrea dragoste în afara tuturor Calendarelor.
Cu speranțele unei clape multicolore,
Inima mea se încălzește, merg pe ușă.
Unde trăiește fericirea, în spatele căreia se află un zid?
În puddles există picături de note, în bălți frunzele se află ...
Se vede fericirea din nou trecută.
Dar îl voi găsi, îl voi ține strans.
Refren:
Pe geam, ploaia se joacă stacato.
Melodia viselor îmi dă o picătură de muzică.
Numai în vara mea, știu, nu există întoarcere,
Zilele fericite nu sunt cicloane, nu fac o predicție.
Nimic nu-mi va spune că vântul este fără adăpost,
Ca întotdeauna, trebuie să vă căutați fericirea.
A fost o dată cu mine doar o trecere a vântului,
Și acum mai des mișc căldura.
Trimiteți-le prietenilor: