În ajunul Anului Nou, vechiul Wolf era foarte conștient de singurătatea lui. Bogat în zăpadă, luptându-se prin copacii tenace, a rătăcit prin pădure și sa gândit
viață.
Da, nu a fost niciodată norocos. Cele mai bune piese de la el au smuls alte persoane de sub nas. Lupul - și ea la părăsit, pentru că a adus mici iepuri.
Aceste iepuri, cât de multe din cauza lor probleme! Cine are mulți dintre ei - înainte ca toți aceștia să fie pe picioarele din spate și care nu au de ajuns. Da, în lumea lupilor, iepurii decid totul.
Brazi, pomi de Crăciun. - Bărbață de copac, spuse Lupul, când se va sfârși totul? Nu poți scăpa de acești copaci, chiar dacă ai ieșit din pădure!
Și brusc. Lupul se așeză pe coadă, își frecă ochii: este adevărat? Sub copac este cel mai real, cel mai viu iepure. Se aseaza, priveste in sus si priveste in sus, iar ochii lui ard ca si cum stie ce arata.
"Mă întreb ce a văzut acolo? L-am gândit pe Lup. "Dă-i asta și o să văd." Și se uită în sus la copac.
Câți brazi a văzut în timpul vieții sale, dar el nu trebuia să vadă așa ceva. Totul a strălucit cu fulgi de zăpadă, strălucit de lumina lunii și se părea că au fost curățați special pentru sărbătoare, deși nu era un singur pom de Crăciun pe ea.
- Fur-copac-stick! A spus Wolf și a înghețat cu gura deschisă.
Există un astfel de miracol în lume! Te vei uita la ea - și vei simți cum se întoarce ceva în tine - nu în stomac, nu, dar mai sus. Și nu vrei nimic - stai și privește.
Așa că au șezut una lângă alta - Hare și Lupul - sub copacul Anului Nou, și s-au uitat la el, iar înăuntrul lor ceva sa întors cu capul în jos.
Iar Hare a crezut mai întâi că există ceva mai puternic decât lupii din lume, iar Wolf a crezut că, pentru a fi cinstit, nu este fericire la iepurii.
Trimiteți-le prietenilor: