Practica juridică rusă, conceptul de garanții este cu multiple fațete, și nu se intersectează întotdeauna cu cheia înțelegerii avocaților străini, în cazul în care astfel de termeni sunt puse nuanțe de semnificație care nu sunt reflectate în terminologia rusă, astfel încât pot să apară erori de traducere. Luați în considerare angajamentul în contextul legii ruse. Potrivit dicționarului juridic Ed. A.N. Azriliyana în dreptul civil, angajamentul este unul dintre principalele modalități de a-și asigura obligațiile. Conform Codului Civil al Federației Ruse din cauza creditor colaterală a obligației garantate (ipotecar) va avea dreptul, în caz de neplată de către debitor a obligației de a obține satisfacție din valoarea bunului promis înainte de alți creditori (cu excepțiile stabilite de lege). Părțile la obligația de gaj sunt creditorul gajist și gajistul (pot fi ca și debitorul sau o persoană terță). Gajul apare în conformitate cu dreptul contractual sau la apariția circumstanțelor specificate în aceasta, în cazul în care legea prevede o proprietate și să asigure îndeplinirea obligațiilor constatate a fi în gaj.
Din Codul civil a fost tradus Zhiltsova și Maggs, în sensul cel mai general, termenul „colaterale“ este dat acolo ca un angajament, dar cred că traducerea este inexactă, deoarece în limba engleză gaj lege - este unul dintre tipurile de garanție. Dicționarul de lege al Negrelor oferă o definiție detaliată și ușor de înțeles a termenului "gaj": în legea salvării. O salvare de bunuri unui creditor ca garanție pentru o anumită datorie și angajare. O salvare sau livrarea de bunuri de către un debitor creditorului său. Mai departe, citim: "Angajamentul este un depozit de bunuri personale prin intermediul securității pentru executarea unui alt act. În această definiție se subliniază faptul că proprietatea este obligatoriu transferată creditorului gajist. Angajamentul aparține proprietății mobile, iar în limba rusă corespunde termenului "ipotecă" sau "garanție manuală", deși ultimul termen nu este aproape utilizat.
Principala dificultate constă în traducerea este că legea comună, există mai multe specii și subspecii de servituți ipotecare, și dreptul rus în acest sens este mult mai puțin dezvoltate. Din Codul civil evidențiază doar trei tipuri de garanții - ipoteca, gaj de bunuri aflate în circulație, angajamentul lucrurilor într-o casă de amanet (.... Articolul 334 alineatul 2, articolul 357, articolul 358) (ultimele două, la rândul lor, sunt absente ca o specie în legislația engleză ).
Termenul de "gaj" în practica juridică este utilizat într-un sens foarte larg și denotă aproape orice tip de taxă colaterală. În textele juridice britanice, în același context mai larg (de preferință în statut, procurile, contracte și acorduri, în cazul în care subiectul nu este un depozit și orice altă acțiune) este utilizată, taxa pe termen lung. De exemplu, următoarea definiție este cuprinsă în Dicționarul Oxford al Dreptului: Charge - un interes legal sau echitabil în ceea ce privește terenul, care asigură plata banilor. Îi dă creditorului în favoarea căruia creditorii neglijați (cu caractere cursive sunt ale mele). Se poate observa că partea alocată practic coincide în mod literal cu prevederile Codului civil al Federației Ruse. În ciuda faptului că, în conformitate cu această definiție, sharge se poate referi doar la terenuri, pe baza jurisprudenței de astăzi putem concluziona că nu este așa. De exemplu, în Dicționarul Longman Dictionary of Business English dă această definiție: în legea proprietății, dreptul unui creditor de a fi plătit dintr-un fond declarat sau acumularea de bani retrase din circuitul agricol pentru un anumit scop, cum ar fi banii primiți de la vânzarea proprietății .
Al treilea termen utilizat în mod obișnuit în limba engleză, care denotă un tip de ipotecă - ipotecă. În limba rusă, aceasta este în mod tradițional tradusă ca ipotecă, dar această traducere nu este în întregime corectă și "funcționează" nu în toate contextele. Dicționarul juridic al Negrelor oferă o distincție clară între gaj și ipotecă: într-un angajament, titlul legal rămâne în promisor; în ipotecă. Într-o ipotecă un creditor ipotecar nu trebuie să aibă posesie; într-un angajament al gajului. Într-o ipotecă, conform dreptului comun, proprietatea asupra neplății datoriilor trece în totalitate creditorului ipotecar; într-un angajament, proprietatea este vândută, și numai atât de mult din venituri. Principala concluzie care se poate trage de aici este că atunci când se plătește o ipotecă, creditorul ipotecar obține dreptul de proprietate asupra garanției, iar proprietatea gajată rămâne în posesia împrumutatului (în momentul împrumutului, totul se întâmplă invers). În Rusia, acest tip de garanție se aplică în domeniul imobiliar, prin urmare, transferul de credite ipotecare ca "ipotecă", adică un gaj de bunuri imobiliare. Cu toate acestea, în legea generală pentru ipoteci există un termen separat - ipotecare, împrumutat din legea continentală, iar ipoteca se poate referi la orice bunuri, inclusiv proprietăți mobile și drepturi de proprietate.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: