Procesul de consum

Consumul poate fi împărțit în producție (mijloace și obiecte de muncă în producție) și neproductive sau personale (bunuri de consum, bunuri vitale).







Proporțiile procesului de consum sunt reglementate de legea diminuării utilității, formulată încă de secolul al XVIII-lea de economistul francez Jean Baptiste Say (1767-1832). Acesta este formulat după cum urmează. Ca consum de porțiuni noi din același produs, utilitatea sa generală crește încet (pe măsură ce nevoile sociale devin saturate). Această lege este confirmată de un experiment controlat, însă, spre deosebire de legea diminuării eficienței, nu este o problemă tehnică, ci una psihofiziologică.

Din punct de vedere grafic această lege este reprezentată de un grafic:

Procesul de consum

Odată cu legea diminuării eficienței și a legii ofertei și cererii, legea descrisă formează o triadă a legilor economice fundamentale.







Societatea modernă, omenirea, în procesul de dezvoltare a acesteia utilizează mai multe structuri instituționale și mecanisme de coordonare a managementului economic. Cu alte cuvinte, țările industrializate ale lumii diferă în principal pe două motive:

  • prin forma de proprietate a mijloacelor de producție;
  • Apropo. cu ajutorul căreia activitatea economică este coordonată și gestionată.

Capitalismul net sau capitalismul pieței libere se caracterizează prin proprietatea privată a resurselor și prin utilizarea unui sistem de piețe și a prețurilor pentru coordonarea și gestionarea activității economice. Într-un astfel de sistem, comportamentul fiecărui participant este motivat de interese personale egoiste, i. E. Fiecare unitate economică urmărește să-și maximizeze veniturile pe baza luării deciziilor individuale. Sistemul de piață funcționează ca un mecanism în care bunurile și serviciile sunt produse și resursele sunt oferite într-un mediu competitiv. Avocații capitalismului pur susțin că un astfel de sistem economic favorizează eficiența utilizării resurselor, stabilitatea producției și a ocupării forței de muncă și creșterea economică rapidă. De aceea, este puțin sau deloc nevoie de planificare guvernamentală și de intervenție în procesul economic. În plus, intervenția guvernului subminează eficacitatea funcționării sistemului de piață. Prin urmare, rolul guvernului este limitat la protecția proprietății private și la stabilirea unui cadru juridic adecvat care să faciliteze funcționarea piețelor libere.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: