Propozițiile în limba germană sunt unități de vorbire care constau în unități lexicale separate (cuvinte) situate în ele într-o ordine strict definită. Cu ajutorul selecției de intonație și a variației ordinii de cuvinte, pot fi evidențiate cuvintele individuale pentru a sublinia importanța și importanța lor deosebită pentru dezvăluirea subiectului cuvântului. Aici este necesar să facem o rezervă că accentul nu poate fi pus pe cuvintele oficiale în limba germană, pot fi evidențiate numai cuvintele semnificative din punct de vedere intonațional. Particularitatea limbii germane este importanța deosebită a aranjamentului corect al cuvintelor într-o singură propoziție. Dacă în limba rusă o intonație poate schimba complet sensul întregii propoziții, atunci în limba germană rolul expresiei intonaționale este incomensurabil mai slab, este mult mai standardizat.
Când se construiește o propoziție narativă simplă, verbul german ocupă întotdeauna locul al doilea, dacă este exprimat într-un singur cuvânt. Dacă se folosește un predicat complex compus din două verbe, atunci a doua parte (semantică) merge la sfârșitul propoziției. În propoziția interrogantă, un simplu verb poate ocupa primul loc, iar al doilea - dacă este folosit un cuvânt de întrebare. Prin aceeași regulă, locul verbului complex este determinat atunci când se exprimă întrebarea, iar verbul semantic ocupă întotdeauna ultimul loc.
În propozițiile negative, cea mai frecvent utilizată particulă este nimt. ocupând un loc chiar înaintea cuvântului, care este refuzat. Dacă predicatul este negat, particula negativă merge la sfârșitul propoziției. Substantivul este negat de pronumele negativ kein. în acest caz, în locul articolului. O diferență semnificativă între limba germană și limba rusă este imposibilitatea de negare dublă în propoziție.
Du hast die Aufgabe nicht ordentlich gemacht. - A efectuat cu atenție sarcina.
Ich habe keine grobenFehlerfestgestellt. - N-am găsit erori grosolane.
SeineArtundWeisezusprechenwerdeichnievergessen - Nu voi uita niciodată modul în care vorbește (o negare în germană, față de două în limba rusă).
În limba rusă există o mulțime de propoziții în care verbul lipsește complet - este doar implicit. Particularitatea limbii germane este prezența sa obligatorie în propoziție sub forma unui element de legătură - se numește - "verbul-bundle".
Das ist eine ganz tolle Mannschaft! - E o echipă minunată!
SeinNachbaristLokomotivführer. "Vecina lui este un conducător de tren."
Ordinea cuvintelor din propoziție poate fi directă (cu setarea clasică a subiectului în primul rând) și invers (cu subiectul după verb). Locul în propunere al celorlalți membri nu este supus unei standardizări stricte și, în majoritatea cazurilor, este dictat de sensul investit în propunere, deși anumite norme trebuie încă respectate. Este acest rol amplificator care joacă schimbarea în ordinea cuvintelor (inversiune), care pot schimba radical sensul transmis. Un alt scop al inversiunii poate fi și necesitatea de a lega cele două propoziții într-un singur întreg.
ErhatdiesesGesprächaufgenommen. - A înregistrat (făcut o înregistrare audio) această conversație.
Dieses Gespräch hat er aufgenommen. - Această conversație (pe care a scris-o).
Articole similare
-
Schița lecției despre limba rusă pe tema lecției este "sentința cu intonație
-
Cum să începeți o propoziție în limba germană, totul despre Germania
Trimiteți-le prietenilor: