Istoria costumului teatral cu Anna Pakhomova
Pakhomova Anna Valerievna # 150; Profesor la Academia de Artă și Industrie din Moscova. Stroganov, candidat Culturology, constanta de conducere categoria „Moda si noi“ la „Studio D`Anturazh“ revista, a lucrat cu revista „Atelier“ și „Fashion Industry“, un expert de design al Uniunii Designerilor din Moscova, un membru al Fondului Internațional de Arte, membru al Asociației Internaționale a Scriitorilor și Publiciștilor.
Și acum vom străbate secolele istoriei japoneze și vom privi la actualul joc ritual Shinto Kagura, așa cum o găsim mai mult de șaptesprezece secole de la momentul originii! De la sine o astfel de oportunitate # 150; pentru a vedea într-o interpretare live ceea ce "a câștigat" aproape două milenii în urmă - este uimitor și aceasta este una dintre cele mai importante valori ale culturii tradiționale japoneze performante. Desigur, continuitatea garantează nu imutabilitatea, ci securitatea arhetipului, care este asigurată și de atitudinea tulburatoare a japonezilor față de antichitate, de setea lor de al păstra și de a se alătura ei.
Western Japanologists Kagura adesea numit „eveniment total“ pentru a sublinia enormitatea acestui ritual, implicarea, participarea unui număr foarte mare de oameni fără diviziune în actori și spectatori, durata mai lungă a acestuia. / 28 /
Structura oricărui Kagur corespunde celei antice. Și acum întotdeauna începe cu o parte sacră # 150; pregătirea unui loc # 150; kamidza pentru prezența divinității. Aceasta este în primul rând îngrădirea și curățirea locului și a obiectului sacru, în care zeitatea va locui în orice moment al ritualului. Un astfel de obiect se numește torimono (aprins "suportabil în mână"). Acesta este un "accesoriu" foarte important în întreaga cultură tradițională, care provine din dansul zeiței Uzumae, care a dansat cu o ramură a copacului Sakaki. Toate accesoriile în mâinile executantului de ritualuri sunt obiecte magice în care divinitatea locuiește. Și acest lucru poate fi orice obiect: o ramură, o săgeată, o sabie, un ventilator etc. Masca pe fața actorului în ultima vreme a devenit, de asemenea, percepută ca un obiect magic, adăpostul lui Kami. iar în antichitate interpretul-șaman la momentul ritualului a fost de asemenea perceput ca Torimono, de vreme ce el era într-o stare de înfrângere de Dumnezeu.
Actori cu fani
Fiind prezent la spectacolele teatrului tradițional modern, înțelegeți că jocul cu obiectul este moștenit de la credința magică în torimono. este un element important în sistemul expresivității artistice a actorului. /C.29 /
Ritualul de joc Kagura a fost practicat de multă vreme nu numai în mediul oamenilor, ci și unul dintre cele mai importante ritualuri ale curții imperiale. Prin urmare, există o împărțire a lui Kagur în imperial și popular. /С.30 /
Partea distractivă a Izumokagur este o dramatizare a legendelor și miturilor în stilul pieselor de teatru nr.
Sisikagura. Sensul literal este "Kagura leului". # 133; conține dansul leului, care devine evenimentul central al ritualului. Dansul este de obicei interpretat de doi participanți: unul pune pe o bandă de mască mare pentru leu și picioarele # 150; acestea sunt labele din față ale animalului; cel de-al doilea participant este drapat într-o cârpă. Torsul imitat al leului, picioarele acestui artist # 150; picioarele posterioare ale unui leu. Divinitatea Kami este în masca, care este aici Torimono. Prin urmare, interpreții dansului tind să abordeze toți participanții la ritual. Porniți serios capul leului în toate părțile lumii, astfel încât puterea divinității să atingă toată lumea. De multe ori dans leu efectuat de o persoană sau un grup de trei sau patru persoane, fiecare dintre ei sunt arborează cu totul imens masca, articole de acoperit capul cu peruca decorative de culoare (negru, alb sau roșu). Dansul leului a fost adus de pe continent, iar japonezii inițial au fost un dans de mistreți sau de cerb (în Japonia, după cum se știe, leii nu trăiesc). /C.41/ Masca leului poseda puterea magica de a scoate demonii si de a vindeca de boli # 150; credință care a venit în Japonia de pe continent. / С.60 /
Imagini antice ale leilor. China
În jocul ritual de la Kagura au fost folosite instrumente muzicale, evidențiate prin descoperiri arheologice (tambur, flaut, koto). Aceasta vorbește despre rolul cel mai important al sunetului, ritmului în ritual. Muzica și ritmul, designul sunetului vor juca întotdeauna un rol imens în spectacolele teatrului tradițional. /S.41/
Dansul și cântecul, însoțite de muzică instrumentală, au fost principalul mijloc de exprimare artistică și în ritualurile-jocuri din Kagura și în dansurile mimice. Din dans, limba plastică complexă a teatrului tradițional, de la cântare și rugăciune # 150; Teatrul său poetic, din ritmuri primitive și acompaniament muzical simplu # 150; muzica diversă a teatrului tradițional. / P.49 /
Alături de ritualurile Shinto-jocuri din Kagur și de cântece și dansuri ritualice populare aproape primitive, a apărut un minunat budist mascat de teatru Gigaku. Aceasta este perioada Asuka în arta Japoniei.
Schimbul de ambasade, elevi, profesori religioși, predicatori și meșteșugari între Japonia, China și regatele coreene a fost extrem de productiv. Nu numai că obiectele budiste au fost importate în Japonia. Astfel, în anul 562, Curtea Imperială a văzut mai întâi proprietățile Teatrului Gigaku # 150; măști, costume și instrumente muzicale # 150; toate acestea au venit cu unul dintre trimișii chinezi.
Puneți cu un ventilator, exprimând sentimente diferite
Mastile Gigaku au o geografie diferita, nu chineza. Unele dintre ele datează de la prototipurile indiene, iar altele # 150; chiar până la sfârșitul romanului; Tehnica de sculptură este într-o serie de cazuri legate de arta sculpturii în sciți. Se pare că măștile lui Gigaku au combinat arta veche grecească și scitică, mitologia indiană și credința budistă. / C. 54 /
Masca lui Goku. Este purtat fără probleme cu o coroană aurită sculptată. Caracteristicile feței sunt nobile, lobii alungiți ai urechilor indică și originea nobilă a personajului, buzele sunt ușor întinse într-un zâmbet arhaic misterios.
Puneți cu un ventilator, exprimând sentimente diferite
Un dans de doi zei populari și iubiți ai panteonului budist, gardienii porților fiecărui templu și mănăstire # 150; Congo ("diamant") și Rikishi ("strongman"). nenumărate sculpturi lor, caracterizate printr-o expresie foarte mare, pot fi văzute peste tot în Japonia, la poarta de fiecare templu budist și mănăstire; acestea sunt # 150; un simbol al puterii și inflexibilității în protejarea învățăturilor lui Buddha. Aceste sculpturi au devenit o sursă de inspirație pentru creatorii machiajului pentru personajele eroice din Teatrul Kabuki. Măștile din Congo și Rikishi sunt similare. Diferența constă în faptul că gura Congului este pe jumătate deschisă într-un zâmbet pe jumătate, iar la buzele lui Rikishi zâmbește ușor la gura închisă. Expresia generală # 150; furie, cu venele umflate pe frunte.
Difuzoarele de ieșire apar în ordine strictă. Pentru Congo și Rikishi. Garura interpretează, apoi vine rândul lui Baramon și așa mai departe.
Toate măștile Gigaku au nume, fiecare fiind în același timp numele personajului și numele numărului în piesă. Mastile sunt opere de arta reale. Sunt neobișnuite pentru măștile teatrale. Nu este pripită și inițiativă făcută de o performanță a materialelor la îndemână popi elemente, așa cum poate fi încă văzut în multe festivaluri folclorice și templu din Asia. Mastile Gigaku sunt comori artistice, exemple perfecte ale lucrarilor sculptorilor profesionisti - sculptori de o clasa foarte inalta. Nu e de mirare că sunt mândria colecțiilor celor mai mari muzee din țară. Actorul Gigaku sa ocupat de un lucru foarte artistic și nu a putut să o simtă. În plus, actorul japonez al perioadei Asuka știa bine că masca în ritual este Torimono. adică un obiect magic. Masca ca obiect magic deținea puterea de influență atât asupra celui care la pus și asupra celui care se uita la el. După cum ne amintim, șamanul a pus o mască atunci când nu avea capacitatea de a intra în starea lui Dumnezeu. Masca ca recipient al divinității a garantat șamanului starea corectă. În mod similar, această idee sa transformat într-un teatru, în cazul în care pentru a pune masca a ajuns să însemne o sută de conversie la sută a imaginii, deoarece masca conține concentrat în sine esența personajului, spiritul său. Masca are o putere amăgitoare de influență asupra privitorului modern, care poate supraviețui acută, peering în măști Gigaku chiar și într-un muzeu care expune sau de a vizita orice spectacol masca.
Mastile Gigaku sunt cele mai vechi masti de la supravietuitorii din lume. Cele mai vechi mostre datează din secolul al VII-lea. Sunt sculptate dintr-un copac de camfor. În total erau 240 de măști de Gigaku. Masca este întotdeauna purtată cu un costum special de teatru. Costurile Gigaku sunt destul de complexe, multi-elementale și internaționale în stil, cu predominanța elementelor chinezești și coreene. Ei au fost percepute de perioada Asuka japoneza ca ceva destul de fără precedent, exotice, străin. În special, costumele multicolore au fost admirate în special, deoarece în hainele de ritual Shinto locale predomină albul. De exemplu, personajul Congo a purtat într-un top rochie-canar galben de mătase, care este purtat peste pantaloni largi indigo, iar cureaua și ciorapii erau roșii. telespectatorii Gigaku ar putea bucura de performanțele țesături de peste mări de diferite nuanțe de violet și maro, este, de asemenea, utilizat pe scară largă în costume. Unii cercetători cred că succesul imens Gigaku la instanță și în viitor, a fost în mare parte datorită noutății splendoarea colorate de costume, masti exotice, accesorii de luminozitate (toate tipurile de ventilatoare, șoproane portabile, copertine) ./ p.67 /
Co-Beshimi. Maestrul Yokan. Secolul XVII. (stânga) / O-Beshimi. Maestrul Håkan. Secolul XVIII. (Dreapta)
Kuro-hige. Maestrul Zekan. Sfârșitul secolului al XVI-lea. (stânga) / Tsuri-Manako. Maestrul Zekan. Sfârșitul secolului al XVI-lea. (Dreapta)
Shiro-Hannayya. Maestrul Håkan. Secolul XVIII. (stânga) / masca Gigaku (dreapta)
Masca lui Tengu. Sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Masca lui Tengu. Maestrul Riumin. La mijlocul secolului al XIX-lea.
Actor al teatrului Dar în masca lui Shakkio (Netsuke). Maestrul Shugetsu. Secolul al XIX-lea.
Actor al Teatrului nr (Netsuke), o figură cu fața de cotitură. Secolul al XIX-lea.
Figurina leului Shishi. Maestrul Shozan. Secolul al XIX-lea.
Puteți să vă uitați la YouTube:
Ascultați piesa "Procesul umbrelelor de flori" pentru shakuhachi și shamisen:
Performanță clasică pe shakuhachi:
Trimiteți-le prietenilor: