Fiecare cuvânt sau concept conține adesea o poveste fascinantă, care se ocupă de etimologie - știința originii cuvintelor. La urma urmei, multe cuvinte pe care le cunoaștem nu înseamnă întotdeauna ceea ce înseamnă azi.
Termenii poștale nu constituie o excepție. Dacă originea cuvintelor precum "scrisoarea" sau "parcela" este complet transparentă, atunci cuvintele care ne vin din limbile străine merită o poveste separată.
În curând, această definiție a serviciului de difuzare a mesajelor sa răspândit în multe țări europene într-o varietate de variații. În Rusia, acest cuvânt a venit, cel mai probabil, din Polonia, unde a fost scris "pocsta". Nu a fost pentru prima dată înregistrată în textul armistițiului Andrusov dintre Rusia și polonezii din 1667. De asemenea, diplomatul rus A. Ordyn-Nashchekin menționează în acest document organizarea "corespondenței corecte".
La început acest termen a fost folosit în Rusia numai în legătură cu așa-numita "corespondență germană (străină)". Sistemul de e-mail intern a fost numit "Chamomile Chase".
Se presupune că a primit numele său din cuvântul tătar "yam" ("jam") - "drum". În Rusia, "hanurile" erau numite hanuri pentru curieri (un fel de roman "Mansio"). Ei bine, și din cuvântul tătar "yam-chi" - "dirijor" - a apărut poziția "YAMShCHIK", ceea ce este bine cunoscut. Apropo, inițial "coachmen" numit garduri de îngrijire ", și apoi acest cuvânt a trecut la mesagerii înșiși.
În anii 1930, cuvântul "LETTERSON" a fost folosit în Uniunea Sovietică pentru o vreme, înainte de a fi folosit doar într-un stil slavic de biserică înaltă.
Cu serviciul poștal este conectat, și încă o dată, a uitat cuvântul "Feldager". Așa cum se vede din semnul solid separator, acesta a constat din două rădăcini. Conceptul era german. „Feld“ însemnând „câmpul“, „ranger“ - „Hunter“, și toți împreună - poliția militară, care, printre altele, a adus un documente foarte importante (de multe ori secrete). În Rusia, postul de "curier" este introdus în secolul al XVIII-lea. Doar un fel de copii înarmați cu puteri speciale au făcut pe oameni să se îndure. La urma urmei, curierul nu numai că trimitea poștă. dar, de asemenea, ocazional au efectuat arestări - de obicei brusc. Omul a fost confiscat și luat fără nici o explicație închisorii.
Acum, în ceea ce privește cuvântul "COURIER". Aici trebuie să ne referim din nou la latina timpurilor romane, și anume verbul "currere" (pentru a rula rapid). Din aceasta era destul de logic să avem cuvântul italian "corriere" (alergător, mesager), apoi "currierul" francez și apoi "curierul" rusesc. Astăzi, acest cuvânt este în general menționat ca mesageri în instituții care distribuie documente de afaceri sau angajați ai companiei care livrează bunurile personal clientului.
Interesant, în Spania, Portugalia și America Latină, cuvântul "coreo" se referă la toate mesajele în general.
Cu postul de curier, conceptul de "DEPESHA" a fost în mare măsură conectat. Sa întâmplat din cuvântul francez "depeche" - "grabă". Inițial, detașamentele au solicitat scrisori importante de importanță națională, pe care curierul le-a livrat în regim de urgență și într-o perioadă minimă. De obicei, acestea erau mesaje diplomatice. Nu este deloc sfatul Consiliului relațiilor externe sub regele francez Ludovic al XIV-lea, numit Consiliul Deputaților.
În secolul al XIX-lea expedieri a ajuns să fie numit nici o notificare de urgență -. În primul rând, telegrama (cel mai rapid transmis mesaje de la retragerea de timp că termenul „sârmă“ și „Telegraph“ cu privire la originea greacă ( „corp“ - „departe, la o distanță“, „gram "-" litera "," grafic "-" scrie ").
Dacă te duci mai adânc în originea conceptului de "Banderol", atunci originile sale se găsesc în cuvântul italian "bandiera" (pavilion). În franceză, înțelesul diminutiv al cuvântului "banderole" înseamnă "pavilionul, inscripția" și apoi o bandă de hârtie cu semne poștale imprimate. care a înfășurat corespondența. Ulterior, numele panglicii a trecut la mesajul însuși. La noi, așa se numește, hârtia cântărită cu o greutate de maximum 5 kg. În mod obișnuit, coletele sunt trimise la documentele și cărțile de afaceri, precum și la obiecte care nu au o valoare specială.
În ceea ce privește "învelișul" pentru scris - PLĂCUT - atunci oamenii de știință cred că numele său se datorează cuvântului francez "couvert" (acoperit). Din limba franceză cuvântul a migrat în germană, unde a început să sune ca "kuvert". Și deja de la germană la rusă. Nu a fost degeaba că la început "cămășile" pentru scris în Rusia erau numite "pături" și numai mai târziu au fost transformate în "plicuri".
Mesaj scris trimis fără plic. a început să fie numită "scrisoare deschisă". Prin urmare, cuvântul "DESCHIS". Cu toate acestea, pentru noi nu a însemnat nici o scrisoare deschisă, ci artistică. Oficial, aceleași litere deschise sunt de obicei numite "cărți poștale".
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: