Principii generale de dezvoltare de software

Programele diferă în funcție de scop, funcții și forme de implementare. Cu toate acestea, putem presupune că există câteva principii generale care ar trebui utilizate atunci când se dezvoltă programe.

Principiul frecvenței

Principiul se bazează pe alocarea în algoritmi și date a grupurilor speciale în funcție de frecvența utilizării. Pentru acțiunile cele mai des întâlnite la rularea programelor, sunt create condiții pentru executarea rapidă a acestora. Datele cele mai frecvent utilizate sunt furnizate cu cel mai rapid acces. Operațiunile "frecvente" tind să fie mai scurte. Trebuie remarcat faptul că nu mai mult de 5% dintre operatorii de programe au un impact tangibil asupra vitezei programului. Acest fapt permite unei părți semnificative a operatorilor programului să codifice fără să țină seama de viteza calculelor, acordând atenția principală "frumuseții" și clarității textelor.

Principiul modularității

Un modul în acest context este înțeles că înseamnă un element funcțional al sistemului în cauză, având un design finalizat și executat în cadrul cerințelor sistemului și mijloace de interfață cu elemente sau elemente similare de nivel superior acestui sau altui sistem. Modalitățile de separare a componentelor programelor în separate
modulele pot varia semnificativ. În mare măsură, separarea sistemului în module este determinată de metoda de proiectare a programului utilizată.

Principiul selectivității funcționale

Acest principiu este o continuare logică a principiilor frecvenței și modulare și este utilizat în proiectarea programelor. Programele alocă unele dintre modulele importante care trebuie să fie permanent pregătite pentru o organizare eficientă a procesului de calcul. Această parte din programe se numește nucleu sau monitor. La formarea unui monitor, trebuie luate în considerare două cerințe contradictorii. Pe monitor, pe lângă modulele de control pur, trebuie incluse modulele cele mai utilizate. Numărul de module ar trebui să fie astfel încât cantitatea de memorie ocupată de monitor să nu fie prea mare. Programele care fac parte din monitor sunt stocate permanent în RAM. Celelalte părți ale programelor sunt stocate permanent pe dispozitive externe de stocare și sunt încărcate în memoria RAM numai atunci când este necesar, suprapunându-se reciproc și dacă este necesar.

Principiul generabilității

Principala prevedere a acestui principiu definește o astfel de modalitate de reprezentare inițială a programului, care ar permite configurarea unei configurații specifice a mijloacelor tehnice, a gamei de probleme ce trebuie rezolvate, a condițiilor de lucru ale utilizatorului.

Principiul redundanței funcționale

Acest principiu ține cont de posibilitatea efectuării aceleiași lucrări prin diverse mijloace. Este deosebit de important să se țină seama de acest principiu atunci când se dezvoltă o interfață cu utilizatorul pentru a emite aceleași date în diferite moduri datorită diferențelor psihologice în percepția informațiilor.

Principiul "implicit"

Este folosit pentru a facilita organizarea conexiunilor cu sistemul atât în stadiul de generare, cât și în timpul lucrului cu programe deja pregătite. Principiul se bazează pe stocarea în sistem a unor descrieri de bază ale structurilor, modulelor, configurațiilor hardware și datelor care determină condițiile de lucru cu programul. Programul utilizează aceste informații ca implicite, în cazul în care utilizatorul uită sau în mod deliberat nu le specifică.