-Și ai iubit-o? Cum a fost?
Dintr-o dată vă va cere mireasa.
- Normal. Ca toți ceilalți. Burcha abia.
O să-ți întorci mâna. Și tu vei cădea brusc.
- Desigur, nu am făcut-o. Toate acestea sunt uitate.
Desigur, nu vreau so aduc înapoi.
(Și dacă intrați și ușa era deschisă,
Și dacă aș putea vedea în ochii ei)
-Dar nu e eu, ești mai bine cu mine?
Ea este doar cea care a plecat și a plecat!
(Oh, dacă aș putea găsi cheia de la inimă,
Atunci m-aș duce desculț după ea singură)
-Cum a fost? Care sunt fundațiile sale?
Probabil, cu furie stânjenită?
(A salvat întotdeauna bunătatea ei,
Și acest lucru eliberat, iubitor, păcatele mele)
-Cum a fost? Probabil stângace?
Și poate foarte dur, de când sunteți acum cu mine?
(Putea să se plimbe în bălți în primăvară cu ploaie.
Și mâinile ei miroseau de iarbă parfumată)
-Ce fel de figura e cu ea? Care este dimensiunea sânilor?
Ce culori în ea întotdeauna predomină?
(Încă nu am putut uita spiritele ei,
Și liniile de pe corp astfel încât în memoria mea m-am scufundat)
-Care este vocea ei? Și cum pregătește cina?
Și ce ai dat mereu Anului Nou?
(Și vocea ei este întotdeauna puțin rece,
Ochii lui sunt amuzanți, așa că înșelăci. Și cântând dimineața)
-Dar nu o iubești? Ești mai cald cu mine!
-Desigur, nu știu. De ce acest interogatoriu!
(Desigur, nu-mi place, m-am săturat de ea,
Vis de ochii ei, în spatele geamului părului)
Luând un pachet de țigări, a ieșit din nou pe ușă.
(Desigur că ai mințit mereu despre mine)
A încercat așa că mă crede cu disperare
Și întotdeauna am trădat-o cu tine.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: