Originile originale ale personajului Katerinei (Potrivit piesei lui Ostrovsky "Furtuna")
„Grădina publică pe malul înalt al Volga, Volga - Vedere din mediul rural“ - o remarcă deschide Ostrovski „Furtună“. Acțiunea tragedie Rusă se ridică peste întinderea Volga, leagăne la spațiul All-Rusia, dat imediat poetic euforic: „castel nu poate fi ascunsă în vârful unui munte în picioare.“
În gura lui Kuligin cântecul "Printre vale este nivelul" sunete - epigrafa și poeticul de cereale "Furtuni". Acesta este un cântec despre tragedia de bine și de frumusețe: cu cât este mai bogată persoana spirituală și morală, cu cât are mai puțin sprijin, cu atât este mai dramatic existența ei. În acest cântec, soarta eroinei cu agitația ei umană, cu incapacitatea de a găsi sprijin și sprijin, cu incapacitatea ei de a se adapta împrejurărilor, este deja prefigurată.
Și aici, în fața noastră, este Katerina, căreia numai Dano în "Furtuna de furtună" să păstreze plinătatea începuturilor viabile ale culturii populare. De unde provin sursele de viață ale lui Katerina din această integritate? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să ne întoarcem la terenul cultural care o hrănește. Fără ea, caracterul lui Katerina se învârte ca iarba cosit.
Perspectiva Catherine îmbină armonios antichitate păgân slavă culturii creștine care animă și credințe păgâne vechi punct de vedere moral edificatoare. Religiozitatea Catherine de neconceput fără răsărituri și apusuri de soare solare, iarba inrourat pe pajiști cu flori, păsări, fluturi flutter din floare în floare. În monologii eroinei vin motiuni familiare ale cântecelor populare rusești. În viziunea asupra lumii despre Katerina, izvorul culturii melodiei primordiale rusești se luptă și credințele creștine câștigă o viață nouă.
Să vedem cum se roagă Katerina, "ce zâmbet angelic pe față și ca și cum ar fi strălucit de pe față". Există ceva iconografic în această față, din care rezultă o strălucire strălucitoare. Dar eroina pământească a lui Ostrovsky, care radiază lumina spirituală, este departe de ascetismul moralității creștine oficiale. Rugăciunea ei - spirit de vacanță de lumină, sărbătoarea imaginației: „În mod similar, sa întâmplat, voi merge la cer, și nu văd pe nimeni, și nu-mi amintesc de timp, și nu au auzit atunci când serviciul este de peste.“ Departe de religia lui Katerina, iubitoare de viață, din normele vechii moralități patriarhale.
Bucuria vieții este ea se confruntă în templu, soarele pune metanii în grădină, copaci, plante, flori, prospețime dimineață, trezirea naturii: „Sau dis-de-dimineață în grădină va merge, dar soarele răsare, cad în genunchi, rugându-se și plângând, și ea Nu știu la ce mă rog sau mă plâng, așa că mă vor găsi.
În visele tinerilor ecouri ale lui Catherine despre legendele creștine despre paradis, despre gradina divină a Edenului. Este evident că legenda paradisului include toată frumusețea vieții de pe pământ: rugăciuni la soarele în creștere, vizite dimineții la cheile elevilor, imagini strălucitoare ale îngerilor și păsărilor. În cheia acestor vise și o altă dorință serioasă este să zbori: "De ce oamenii nu zboară, așa vor fugi, vor ridica mâinile și vor zbura". De unde provin aceste vise fantastice de la Katerina? Nu sunt rodnici de o imaginație dureroasă, nu de un capriciu de natură rafinată? Nu, nu este. În mintea lui Catherine, vechile mituri păgâne au intrat în carnea și sângele personajului național rus treaz, sunt descoperite straturi adânci de cultură slavă.
Și aici, în casa lui Kabanovs, Katerina cade în "împrejurimile întunecate" ale nerecunoștinței spirituale. „Aici, totul pare din robie“ este stabilit spiritul auster și religios, aici democrația erodate, decolorat generozitate activă a atitudinii naționale.
În cursul acțiunii, Katerina nu aude Feklushi, dar este obișnuit să presupunem că tocmai acei rătăcitori au prevăzut multe și au auzit-o pentru o perioadă scurtă de timp. Monologul eroinei, care joacă un rol-cheie în tragedie, respinge această viziune. Chiar și pelerinii din casa Kabaniștilor sunt alții, printre acei ipocriți care "nu au mers prea departe în infirmitățile lor, dar au auzit multe". Vorbește despre "ultima vreme", despre moartea iminentă a lumii. Acești rătăcitori sunt străini de lumea pură a Katerinei, sunt în serviciul Kabaniha și, prin urmare, nu au nimic în comun cu Katerina.
În monologurile eroinei jocului incarnate, aspirațiile și speranțele naționale prețuite. Tendința și îndrăzneala,
și pasiunea pământească sunt combinate în caracterul lui Catherine; lucrul principal în el nu este un impuls mistic departe de pământ, ci o forță morală care spiritualizează existența pământească.
În Katerina, veselia poporului rus triumfa, care căuta în religie nu negarea vieții, ci afirmarea ei. Sufletul eroinei lui Ostrovski este unul dintre acele suflete alese ruse, care sunt străine față de compromisuri care doresc adevărul universal și nu sunt de acord cu mai puțin.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: