Deodată mi-am dat seama că nu mi-ai cerut niciodată să rămân, așa că trebuie să plec.
Și deși nu vreau să scap de ceva pe care nu l-am mai experimentat cu nimeni altcineva, dar nu pot continua să te aleg când nu mă aleg.
Deși ai spus că nu vrei să renunț și să pleci, nu vreau nici să faci asta.
Dar ai făcut - acele sute de momente tăcute care erau între noi.
Știu că lumea singurătății din capul tău uneori pare a fi cel mai sigur loc și că fantomele amintirilor te țin înapoi, făcându-te să te îndoi de tot.
Știu că tu ești cel care are nevoie de timp să te înțeleagă și în viață, dar nu pot să închid.
Și m-am deschis complet în fața ta, stătea goală în ploaia rece, expunându-mă - și deși nu m-am așteptat să faci același lucru - nu m-ai invitat niciodată să intru înăuntru.
Dar nici asta nu schimbă nimic.
Cea mai sfâșietoare problemă despre asta este că, oricum, când vă văd data viitoare - săptămâna viitoare, anul viitor sau în 10 ani, putem începe de unde am rămas. Te prind cu o privire lacomă, de unde vei fi rece. Sunt sigur de asta, pentru că acum credem în spiritele înrudite. Chiar crezi.
Nu este importantă - dar am fost arătat o realitate pe care niciunul dintre noi nu a crezut-o. Și asta ne-a schimbat lumea pentru totdeauna.
Experiența mea va fi întotdeauna amară, pentru că m-am văzut mai mult decât oricare altul; iar a ta va fi întotdeauna amintirile unei femei care te-a făcut să simți ceea ce credeai că e imposibil.
Când tocmai începusem, știam deja că îmi asum risc - nu pentru că am vrut să simt durerea, ci pentru că mi-ai spus că ai fost odată speriată și că ai fugit. Și tu ai fugit de mine.
Știam că există întotdeauna un risc să fugi de mine - speram doar să-mi iei mâna și să fugim împreună în viitorul nostru, ceea ce ar fi mai bine decât ne-am putea imagina.
Și așa am așteptat - cu răbdare în inimă și speranță în suflet. Am visat că, în loc să vă sperie, veți fi inspirați să depășiți ceea ce credeți a fi imposibil înainte.
Dar apoi mi-am dat seama că eram un nebun complet, pentru că aștept, dar nu m-au întrebat despre asta.
Nu ați spus niciodată "la revedere", dar nu ați spus niciodată "Bună ziua".
Acest lucru nu înseamnă că există mai puțină pasiune și foc între noi, pereții doar au crescut și ne-au separat unul de celălalt.
Uneori, în cele din urmă, nu mai există niciun cuvânt și, uneori, suntem copleșiți de gândurile a ceea ce nu aveam suficient curaj să spunem.
Cel mai rău lucru este cât de bine îți cunosc inima și sufletul.
Ai spus că te cunosc mai bine decât tu, și e adevărat. Dar tot nu pot să anulez ce sa făcut.
Nu vă pot da o vedere clară asupra viitorului, nu pot arăta ce refuzați. Voi spuneți la revedere tot ceea ce ați vrut, dar nu v-ați aventurat niciodată.
Sunt sigur că veți găsi fericire, pentru că este în natura voastră - dar nu va fi niciodată modul în care a fost între noi și deja știți acest lucru.
Pentru că uneori este mai ușor să stai liniștit decît să urmărești ceva uimitor, pentru că dacă realitatea fanteziei noastre se va împlini, o vom putea accepta? Sau vom crede că este prea bine pentru a fi adevărat și vom găsi greșeli acolo unde nu există.
Nu știu dacă știți de ce mă tem. Mi-a fost frică să vă arăt cine sunt, de teamă să-mi pierd simțămintele care nu au mai fost niciodată înainte.
Dar nu contează, nu este vorba despre mine. Nu ați vrut să ieșiți din cochilie și să vă deschideți. Dar te-ai uitat la mine ca la altul. Așa că am rămas, am luat niște mânji patetici, sperând că într-o bună zi voi obține mai mult. Am crezut că devotamentul meu va fi răsplătit. Dar nu se întâmplă întotdeauna.
Uneori temerile sunt justificate, uneori oamenii distrug totul într-un mod pe care nu-l pot explica. Deși nu știu cum să plec, nu știu cum să stau.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: