Oportunități de producție în programul de microeconomie

2. Programul de producție

Costurile unui bun, exprimate într-un alt bun, care trebuiau neglijate, se numesc costuri alternative (imputate).







Oportunitățile de producție reprezintă oportunități pentru societate de a produce bunuri economice cu o utilizare completă și eficientă a tuturor resurselor disponibile la un anumit nivel de dezvoltare tehnologică. Producția posibilă este caracterizată de o curbă a capacității de producție.

Alegerea devine necesară în condiții de resurse relativ limitate. Alegerea este între opțiunile economice pentru o utilizare optimă a resurselor. Opțiunea optimă este cea care oferă rezultatul maxim la costul minim.

Știința economică a reușit să dezvolte un model care prezintă o alegere ca o problemă economică. Modelul se numește programul de oportunități de producție.

Axa ordonată arată valorile posibile ale producției de mărfuri A cu o cantitate limitată de resurse, axa abscisă - cantitățile posibile de producție a mărfurilor B din aceeași cantitate de resurse. Prin conectarea punctelor maxime obținem curba capacității de producție (PV).







Curba PV denotă limitele producției maxime posibile simultane de mărfuri A și B, cu utilizarea deplină a resurselor limitate.

Alegerea variantei optime este limitată de numărul de variante reprezentate de setul de puncte din această curbă.

Curba PV caracterizează relația negativă dintre valorile pereche ale rezultatelor maxime ale producției. Când creștem producția de mărfuri A, pierdem în mod inevitabil o cantitate de mărfuri B și viceversa. Cantitatea pierdută la o marfă atunci când producția altui este maximizată se numește prețul alternativ.

Punctul E este rezultatul utilizării incomplete a resurselor de producție. La punctul E, există o rezervă de resurse pentru creșterea simultană a producției de mărfuri A și B. Și din nou, apare problema alegerii variantei optime.

Numărul de bunuri care trebuie pierdute la maximizarea producției în condițiile utilizării incomplete a resurselor se numește un cost alternativ.

Opțiunea optimă la punctul E va fi cea care asigură eficiența maximă a utilizării resurselor. Formula de eficiență este raportul dintre maximul rezultatului și cel al costurilor (sau al veniturilor la cheltuieli).







Trimiteți-le prietenilor: